favorabil, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 277 / Pl: ~i, ~e E: fr favorable, lat favorabilis] 1 (D. acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care avantajează pe cineva sau ceva. 2 (D. oameni) Binevoitor (2).

FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis.

FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis.

FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Priincios, prielnic, avantajos. Timp favorabil pentru ascensiuni. ▭ Toate popoarele sînt însetate de o pace trainică și există posibilități favorabile pentru slăbirea continuă a încordării internaționale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. 2. (Despre persoane) Dispus în favoarea cuiva; binevoitor. Foarte rar... se mai numea cîte un domn pămîntean, dar și aceștia, nestatornici în domniile lor, ca să înlăture intrigile și să-și facă favorabili pre miniștrii Porții, imitau politica grecilor. NEGRUZZI, S. I 277.

favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile

favorábil adj. m., pl. favorábili; f. sg. favorábilă, pl. favorábile

FAVORÁBIL adj. 1. avantajos, prielnic, propice, (livr.) fast, (pop.) priincios, priitor, (înv.) îndemânatic. (Circumstanțe ~.) 2. v. bine venit. 3. v. binefăcător. 4. prielnic, propice, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. nimerit, potrivit, prielnic, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. v. frumos.

Favorabil ≠ defavorabil, nefavorabil

FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. Prielnic, propice, avantajos. 2. Binevoitor. [Cf. fr. favorable, lat. favorabilis].

FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. prielnic, avantajos. 2. binevoitor. (< fr. favorable, lat. favorabilis)

FAVORÁBIL ~ă ( ~i, ~e) 1) (despre fenomene, circumstanțe, acțiuni etc.) Care favorizează; care aduce favoare; caracterizat prin favoare; benefic; binefăcător; prielnic; propice. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă favoare; cuprins de favoare; binevoitor. Opinie ~ă. Privire ~ă. 3) Care oferă o favoare; avantajos; oportun. Teren ~. Zi ~ă. /<fr. favorable, lat. favorabilis

favorabil a. avantajos: ocaziune favorabilă.

favorábil, -ă adj. (favorabilis). Avantajos, propice: vînt favorabil. Indulgent, binevoitor: primire favorabilă. Adv. În mod favorabil.

FAVORABIL adj. 1. avantajos, prielnic, propice, (pop.) priincios, priitor, (înv.) îndemînatic. (Circumstanțe ~.) 2. adecvat, binevenit, bun, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefăcător, prielnic, propice, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 4. prielnic, propice, (fig.) surîzător. (Perspective ~.) 5. nimerit, potrivit, prielnic, propice, (pop.) priincios. (Un vînt ~ din spate.) 6. bun, frumos, prielnic. (Timp ~.)