Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru favorabil

favorabil, ~─â a [At: NEGRUZZI, S. I, 277 / Pl: ~i, ~e E: fr favorable, lat favorabilis] 1 (D. ac╚Ťiuni, fenomene, ├«mprejur─âri etc.) Care avantajeaz─â pe cineva sau ceva. 2 (D. oameni) Binevoitor (2).
FAVOR├üBIL, -─é, favorabili, -e, adj. 1. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene, ├«mprejur─âri etc.) Care este ├«n favoarea cuiva sau a ceva, care avantajeaz─â pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Din fr. favorable, lat. favorabilis.
FAVOR├üBIL, -─é, favorabili, -e, adj. 1. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene, ├«mprejur─âri etc.) Care este ├«n favoarea cuiva sau a ceva, care avantajeaz─â pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Din fr. favorable, lat. favorabilis.
FAVOR├üBIL, -─é, favorabili, -e, adj. 1. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene, ├«mprejur─âri etc.) Priincios, prielnic, avantajos. Timp favorabil pentru ascensiuni. Ôľş Toate popoarele s├«nt ├«nsetate de o pace trainic─â ╚Öi exist─â posibilit─â╚Ťi favorabile pentru sl─âbirea continu─â a ├«ncord─ârii interna╚Ťionale. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2860. 2. (Despre persoane) Dispus ├«n favoarea cuiva; binevoitor. Foarte rar... se mai numea c├«te un domn p─âm├«ntean, dar ╚Öi ace╚Ötia, nestatornici ├«n domniile lor, ca s─â ├«nl─âture intrigile ╚Öi s─â-╚Öi fac─â favorabili pre mini╚Ötrii Por╚Ťii, imitau politica grecilor. NEGRUZZI, S. I 277.
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. sg. favorábilă, pl. favorábile
FAVOR├üBIL adj. 1. avantajos, prielnic, propice, (livr.) fast, (pop.) priincios, priitor, (├«nv.) ├«ndem├ónatic. (Circumstan╚Ťe ~.) 2. v. bine venit. 3. v. binef─âc─âtor. 4. prielnic, propice, (fig.) sur├óz─âtor. (Perspective ~.) 5. nimerit, potrivit, prielnic, propice, (pop.) priincios. (Un v├ónt ~ din spate.) 6. v. frumos.
Favorabil Ôëá defavorabil, nefavorabil
FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. Prielnic, propice, avantajos. 2. Binevoitor. [Cf. fr. favorable, lat. favorabilis].
FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. prielnic, avantajos. 2. binevoitor. (< fr. favorable, lat. favorabilis)
FAVOR├üBIL ~─â ( ~i, ~e) 1) (despre fenomene, circumstan╚Ťe, ac╚Ťiuni etc.) Care favorizeaz─â; care aduce favoare; caracterizat prin favoare; benefic; binef─âc─âtor; prielnic; propice. 2) (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care denot─â favoare; cuprins de favoare; binevoitor. Opinie ~─â. Privire ~─â. 3) Care ofer─â o favoare; avantajos; oportun. Teren ~. Zi ~─â. /<fr. favorable, lat. favorabilis
favorabil a. avantajos: ocaziune favorabil─â.
favorábil, -ă adj. (favorabilis). Avantajos, propice: vînt favorabil. Indulgent, binevoitor: primire favorabilă. Adv. În mod favorabil.
FAVORABIL adj. 1. avantajos, prielnic, propice, (pop.) priincios, priitor, (├«nv.) ├«ndem├«natic. (Circumstan╚Ťe ~.) 2. adecvat, binevenit, bun, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binef─âc─âtor, prielnic, propice, (livr.) benefic, (├«nv.) p─ârtinitor. (Un efect ~.) 4. prielnic, propice, (fig.) sur├«z─âtor. (Perspective ~.) 5. nimerit, potrivit, prielnic, propice, (pop.) priincios. (Un v├«nt ~ din spate.) 6. bun, frumos, prielnic. (Timp ~.)

Favorabil dex online | sinonim

Favorabil definitie

Intrare: favorabil
favorabil adjectiv