favor definitie

2 intrări

22 definiții pentru favor

favoare sf [At: NEGRUZZI. S. I. 143 / V: favor sn / Pl: ~ruri / E: fr faveur] 1 Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții. 2 Dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva Si: (înv) hatâr. 3 (Înv; îe) A fi (sau a intra, a ajunge etc.) în (sau la) ~ (ori favor) A se bucura de bunăvoința cuiva. 4 (Îlpp) În ~a (Înv favorul) (cuiva) În avantajul cuiva. 5 (Îs) Bilet de ~ Bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol.
favor sn vz favoare
FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul (cuiva). [Var.: (înv.) favór s. n.] – Din fr. faveur.
FAVÓR s. n. v. favoare.
FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul (cuiva). [Var.: (înv.) favór s. n.] – Din fr. faveur.
FAVÓR s. n. v. favoare.
FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva cu preferință față de alții, dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatîr. V. concesie. Acum sîntem prieteni, îți pot cere o favoare. IBRĂILEANU, A. 138. ◊ (Ieșit din uz) Bilet de favoare = bilet de intrare gratuit sau cu reducere la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul, de partea (cuiva). Fiecare nou succes al marelui popor chinez aduce în mod firesc după sine o schimbare a raportului de forțe pe arena internațională în defavoarea imperialismului și în favoarea socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 67. – Pronunțat: -voa-. – Variantă: (învechit) favór (ALECSANDRI, T. 1103, NEGRUZZI, S. I 143, ALEXANDRESCU, M. 80) s. n.
FAVÓR s. n. v. favoare.
favoáre s.f. 1 Avantaj care se acordă cu preferință cuiva; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; privilegiu. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra gratuit (sau cu reducere) la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea cuiva = în folosul, în profitul cuiva. A apleca (sau a înclina) cântarul în favoarea cuiva v. cântar. A intra în favorul cuiva v. intra. A-și ridica glasul în favoarea cuiva (sau a ceva) v. ridica. 2 (la pl.) Semne de afecțiune pe care o femeie le dă unui bărbat. • pl.-oruri. și (înv.) favór s.n./ <fr. faveur, lat. favor, -is, it. favore.
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favoáre s. f. (sil. -voa-), g.-d. art. favórii; pl. favóruri
FAVOÁRE s. 1. v. avantaj. 2. v. concesie. 3. v. protecție. 4. v. privilegiu. 5. v. cinste. 6. v. grație.
Favoare ≠ defavoare
FAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ Afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [Pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor].
FAVÓR s.n. v. favoare.
FAVOÁRE s. f. avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ în ~ a cuiva = în avantajul cuiva. ♦ afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. (< fr. faveur, lat. favor)
favoáre (-óruri), s. n. – Avantaj acordat cuiva, hatîr. – Var. (înv.) favor. Fr. faveur. După Sanzewitsch 203, prin intermediul rus. favor, ipoteză care nu este necesară. – Der. favorabil, adj.; favorit, adj.; favorit, s. m. (barbă de o parte și de alta a obrazului; favorit); favoriza, vb.; favoritism, s. n., toate din fr. Cf. defavoare, s. f.; defavorabil, adj.
FAVOÁRE ~óruri f. Bunăvoință care avantajează o persoană; avantaj acordat cu preferință unei persoane. [G.-D. favorii; Sil. -voa-] /<fr. faveur, lat. favor, ~oris
favoare f. 1. semn de bună voință, protecțiune specială: a câștiga favoarea unui principe; 2. trecere, putere de care se bucură pe lângă cineva: om în favoare.
*favoáre f., pl. orĭ (lat. fávor, -óris, d. favére, a fi binevoitor). Grație, bunăvoință, trecere: a căuta favoarea celor marĭ, a fi în favoarea cuĭva, (saŭ în favoare la cineva). Preferență, privilegiŭ: a solicita o favoare. În favoarea cuĭva, în folosu luĭ. Bilet de favoare, bilet gratuit. V. favor.
*favór n., pl. urĭ (it. favore, ca color d. colore). Favoare. Pl. Avantaje, foloase, privilegiĭ: a acorda cuĭva favorurĭ.
FAVOARE s. 1. avantaj, înlesnire, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatîr. (I-a făcut unele ~oruri.) 2. concesie, hatîr. (Fă-mi și mie ~ asta!) 3. protecție, (pop. și fam.) hatîr, (înv.) grație, lască, nazar, ovajenie, (turcism înv.) musaadea. (Se bucură de ~ lui.) 4. avantaj, privilegiu. (Mă bucur de ~ de a-l cunoaște.) 5. cinste, onoare, privilegiu, (pop. și fam.) hatîr. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 6. (BIS.) dar, grație, har, (înv.) măiestrie. (~ divină.)

favor dex

Intrare: favoare
favor
favoare substantiv feminin
  • silabisire: -voa-
favoare
favoare
Intrare: favor
favor