faultare definitie

2 intrări

13 definiții pentru faultare

faulta vt [At: DEX / P: fa-ul~ / Pzi: ~tez / E: fault] 1-2 A comite un fault (1-2).
faultare sf [At: DEX / P: fa-ul~ / Pl: ~tări / E: faulta] 1 Împiedicare neregulamentară a unui adversar de a acționa. 2 (Fig) Executare a unei manevre care dezavantajează pe cineva.
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault.
FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta.
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault.
FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta.
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultáre (fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri
faultá vb. (sil. fa-ul-), ind. prez. 1 sg. faultéz, 3 sg. și pl. faulteáză
faultáre s. f. (sil. fa-ul-), g.-d. art. faultării; pl. faultări
FAULTÁ vb. I. intr. A comite un fault. [Pron. fa-ul-ta. / < engl. fault].
FAULTÁ vb. intr. a comite un fault. (< engl. fault)
A FAULTÁ ~éz 1. intranz. A comite un fault. 2. tranz. (sportivi din echipa adversă) A ataca nereglementar, comițând un fault. [Sil. fa-ul-] /<engl. fault

faultare dex

Intrare: faulta
faulta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: fa-ul-
Intrare: faultare
faultare substantiv feminin
  • silabisire: fa-ul-