fatum definitie

10 definiții pentru fatum

fatum sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: lat fatum] (Liv) Fatalitate (1).
FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.
FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.
fátum (lat.) (livr.) s. n.
fátum s. n.
FÁTUM s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
FÁTUM s.n. (Liv.) Destin, soartă; fatalitate. [< lat. fatum].
FÁTUM s. n. destin, soartă; fatalitate. (< lat. fatum)
FÁTUM n. livr. Destin implacabil. /Cuv. lat.
Fatum, în mitologia romană, personificarea Destinului.

fatum dex

Intrare: fatum
fatum substantiv neutru