Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru fatuitate

fatuitate sf [At: CARAGIALE, O. VII, 233 / P: ~tu-i~ / Pl: ~t├ó╚Ťi / E: fr fatuit├ę, lat fatuitas, -atis] (Liv) ├Äng├ómfare prosteasc─â.
FATUIT├üTE s. f. (Livr.) ├Äng├ómfare, ├«nfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] ÔÇô Din fr. fatuit├ę, lat. fatuitas, -atis.
FATUIT├üTE s. f. (Livr.) ├Äng├ómfare, ├«nfumurare care ascunde prostia. [Pr.: -tu-i-] ÔÇô Din fr. fatuit├ę, lat. fatuitas, -atis.
FATUIT├üTE s. f. (Fran╚Ťuzism) M├«ndrie arogant─â, ├«ng├«mfare, ├«nfumurare. [├Än proiectul satiric ┬źPustnicul┬╗] Eminescu vrea s─â picteze fatuitatea societ─â╚Ťii dominante din jurul anului 1840, care-╚Öi petrece via╚Ťa ├«n baluri fastuoase. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 5/5. Tinerii scriitori din ╚Ťar─â se m─ârginesc a cutriera lumea romineasc─â... ╚Ťin├«nd ╚Öez─âtori literare, ni╚Öte inocente sporturi, ÔÇô fatuitate juvenil─â. CARAGIALE, O. VII 233. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-i-.
fatuit├íte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitß║»╚Ťii
fatuit├íte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. fatuit─â╚Ťii
FATUIT├üTE s.f. ├Äng├ómfare, ├«nfumurare. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. fatuit├ę, lat. fatuitas ÔÇô prostie].
FATUIT├üTE s. f. ├«ng├ómfare, ├«nfumurare. (< fr. fatuit├ę, lat. fatuitas)
FATUIT├üTE f. Atitudine de ├«nfumurare sfid─âtoare ╚Öi dispre╚Ťuitoare; trufie; vanitate. [Art. fatuitatea; G.-D. fatuit─â╚Ťii; Sil. -tu-i-] /<fr. fatuit├ę, lat. fatuitas, ~atis
fatuitate f. vorbire și purtare insipidă.
*fatuitáte f. (lat. fatúitas, -átis, d. fatuus, prost obraznic). Prostie obraznică.

Fatuitate dex online | sinonim

Fatuitate definitie

Intrare: fatuitate
fatuitate substantiv feminin
  • silabisire: -tu-i-