Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru fatalism

fatalism sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr fatalisme] 1 Doctrin─â care consider─â c─â toate evenimentele din via╚Ťa oamenilor sunt dinainte determinate de destin. 2 Atitudinea omului fatalist (7).
FATAL├ŹSM s. n. Doctrin─â care consider─â c─â toate evenimentele din via╚Ťa oamenilor sunt dinainte determinate ╚Öi c─â totul se desf─â╚Öoar─â sub for╚Ťa implacabil─â a destinului sau a providen╚Ťei divine. ÔÖŽ Atitudinea omului fatalist. ÔÇô Din fr. fatalisme.
FATAL├ŹSM s. n. Doctrin─â care consider─â c─â toate evenimentele din via╚Ťa oamenilor ar fi dinainte determinate de destin. ÔÖŽ Atitudinea omului fatalist. ÔÇô Din fr. fatalisme.
FATAL├ŹSM s. n. Teorie idealist─â dup─â care dezvoltarea istoric─â este determinat─â de o for╚Ť─â necunoscut─â, de soart─â, de destin. Fatalismul neag─â rolul activ al maselor ├«n istorie, consider├«nd c─â interven╚Ťia omului ├«n dezvoltarea societ─â╚Ťii este inutil─â, c─â omul este o marionet─â a legilor implacabile ale istoriei. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 9, 118.
fatal├şsm s.n. 1 Doctrin─â filosofic─â, religioas─â sau convingere conform c─ârora dezvoltarea istoric─â, evenimentele din via╚Ťa oamenilor sunt dinainte stabilite de o for╚Ť─â supranatural─â, sunt determinate de destin. 2 Atitudine a omului fatalist. ÔÇó / <fr. fatalisme, germ. Fatalismus; cf. lat. fatum, -i ÔÇ×destinÔÇŁ.
fatal├şsm s. n.
fatal├şsm s. n.
FATAL├ŹSM s. predestinare, predestina╚Ťie. (Concep╚Ťia nefast─â a ~ului.)
FATAL├ŹSM s.n. Concep╚Ťie filozofic─â idealist─â mistic─â, potrivit c─âreia totul ├«n lume ╚Öi societate, ├«ntreaga desf─â╚Öurare istoric─â a evenimentelor, a vie╚Ťii, este predeterminat─â de soart─â, de providen╚Ť─â, de for╚Ťe supranaturale. [< fr. fatalisme, cf. lat. fatum ÔÇô destin].
FATAL├ŹSM s. n. concep╚Ťie filozofic─â sau religioas─â potrivit c─âreia totul ├«n lume ╚Öi ├«n societate, ├«ntreaga desf─â╚Öurare istoric─â a evenimentelor, a vie╚Ťii este predeterminat─â de o for╚Ť─â implacabil─â. (< fr. fatalisme)
FATAL├ŹSM n. 1) Concep╚Ťie idealist─â ├«n filozofie, conform c─âreia dezvoltarea naturii ╚Öi a societ─â╚Ťii se afl─â ├«n dependen╚Ť─â total─â de anumite for╚Ťe. 2) Credin╚Ť─â mistic─â ├«n inevitabilitatea soartei. /<fr. fatalisme
fatalism n. doctrin─â care atribue destinului totul ╚Öi neag─â liberul arbitru. Credin╚Ťa ├«n fatalitate e ad├ónc ├«nr─âd─âcinat─â ├«n poporul nostru, care o rezum─â zic├ónd: a╚Öa i-a fost s─â fie, expresiune care se apropie mai mult de fatalismul oriental; dar concep╚Ťiunea despre Ursitoare poart─â caracterul p─âg├ón al Destinului antic (v. scris─â ╚Öi ursitoare).
*fatal├şzm n., pl. e (d. fatal; fr. -isme). Doctrin─â filosofic─â dup─â care toate ├«nt├«mpl─ârile ├«s hot─âr├«te irevocabil din ainte de o putere unic─â ╚Öi supranatural─â (Dumneze┼ş). ÔÇô Fatalizmu e unu din caracterele spiritulu─ş musulmanilor, care, cu el, se consoleaz─â de cele ma─ş mar─ş nenorocir─ş. ╚śi Rom├óni─ş ├«s cam fatali╚Öt─ş, dup─â cum se vede din proverbu: Ce ╚Ťi-e scris (de destin), ├«n frunte ╚Ťi-e pus. V. determinizm.
FATALISM s. predestina╚Ťie. (Concep╚Ťia nefast─â a ~.)

Fatalism dex online | sinonim

Fatalism definitie

Intrare: fatalism
fatalism substantiv neutru