fatal definitie

13 definiții pentru fatal

fatal, ~ă a [At: EMINESCU, P. 114 / Pl: ~i, ~e / E: fr fatal] 1 Predestinat. 2 Inevitabil. 3 Care aduce nenorocire Si: fatidic (3), funest (1). 4 Care provoacă moartea Si: mortal. 5 Nefericit. 6 Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită).
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis.
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis.
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite. Vei vedea cît de fatală-i dușmănia celorlalți Cînd deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți. VLAHUȚĂ, O. A. 75. O, noapte fatală! O, noapte cumplită! ALEXANDRESCU, M. 40. ♦ Care pricinuiește moartea. După un fatal duel, A. Pușkin, poetul rus, a murit. NEGRUZZI, S. I 336. ♦ Nefericit, nenorocit. Sfîrșit fatal. 2. De neînlăturat, inevitabil. Lumea trecutului de prejudecăți... a ajuns la finele evoluției ei fatale, ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Toate relele ce sînt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt... Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. EMINESCU, O. I 136.
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatál adj. m., pl. fatáli; f. sg. fatálă, pl. fatále
FATÁL adj., adv. 1. adj. v. funest. 2. adj. v. dezastruos. 3. adj. v. inevitabil. 4. adv. v. inevitabil.
FATÁL, -Ă adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ♦ Nefericit, nenorocit. 2. Care nu se poate înlătura, inevitabil. [< fr. fatal, it. fatale, lat. fatalis].
FATÁL, -Ă adj. 1. care aduce nenorocire, moarte; funest. ◊ nefericit, nenorocit. 2. care nu poate fi înlăturat. (< fr. fatal, lat. fatalis)
FATÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; funest. Eroare ~ă. 2) și adverbial Care urmează să se producă în mod obligatoriu; imposibil de evitat. /<fr. fatale, lat. fatalis
fatal a. 1. care trebue neapărat să se întâmple, de care nu se poate scăpa: termen fatal; 2. fig. funest, dezastros.
*fatál, -ă adj. (lat. fatalis, d. fatum, destin). Care trebuĭe să se întîmple inevitabil, de care nu poțĭ scăpa: termin fatal. Fig. Funest, nenorocit: ambițiune fatală. Care termină (ucide): lovitură fatală. Adv. În mod fatal.
FATAL adj., adv. 1. adj. funest, nefast, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.) 2. adj. catastrofal, dezastruos, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodămînt ~.) 3. adj. inevitabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 4. adv. fatalmente, inevitabil, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întîmple.)

fatal dex

Intrare: fatal
fatal adjectiv