Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fatal

fatal, ~─â a [At: EMINESCU, P. 114 / Pl: ~i, ~e / E: fr fatal] 1 Predestinat. 2 Inevitabil. 3 Care aduce nenorocire Si: fatidic (3), funest (1). 4 Care provoac─â moartea Si: mortal. 5 Nefericit. 6 Care provoac─â o atrac╚Ťie irezistibil─â (╚Öi nefericit─â).
FAT├üL, -─é, fatali, -e, adj. 1. Care are urm─âri nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuie╚Öte moartea; funest. Gre╚Öeal─â fatal─â. Lovitur─â fatal─â. ÔÖŽ Nefericit, nenorocit, trist. Deznod─âm├ónt fatal. 2. Care se consider─â c─â este fixat de destin; care nu poate fi ├«nl─âturat; inevitabil. 3. Care provoac─â o atrac╚Ťie irezistibil─â (╚Öi nefericit─â). Femeie fatal─â. ÔÇô Din fr. fatal, lat. fatalis.
FAT├üL, -─é, fatali, -e, adj. 1. Care are urm─âri nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuie╚Öte moartea; funest. Gre╚Öeal─â fatal─â. Lovitur─â fatal─â. ÔÖŽ Nefericit, nenorocit, trist. Deznod─âm├ónt fatal. 2. Care se consider─â c─â este fixat de destin; care nu poate fi ├«nl─âturat; inevitabil. 3. Care provoac─â o atrac╚Ťie irezistibil─â (╚Öi nefericit─â). Femeie fatal─â. ÔÇô Din fr. fatal, lat. fatalis.
FAT├üL, -─é, fatali, -e, adj. 1. Care are urm─âri nenorocite. Vei vedea c├«t de fatal─â-i du╚Öm─ânia celorlal╚Ťi C├«nd deasupra lor talentul ╚Ťi-a dat aripi s─â te-nal╚Ťi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 75. O, noapte fatal─â! O, noapte cumplit─â! ALEXANDRESCU, M. 40. ÔÖŽ Care pricinuie╚Öte moartea. Dup─â un fatal duel, A. Pu╚Ökin, poetul rus, a murit. NEGRUZZI, S. I 336. ÔÖŽ Nefericit, nenorocit. Sf├«r╚Öit fatal. 2. De ne├«nl─âturat, inevitabil. Lumea trecutului de prejudec─â╚Ťi... a ajuns la finele evolu╚Ťiei ei fatale, ca toate alc─âtuirile omene╚Öti. SADOVEANU, E. 18. Toate relele ce s├«nt ├«ntr-un mod fatal legate de o m├«n─â de p─âm├«nt... Mult mai mult ├«i vor atrage dec├«t tot ce ai g├«ndit. EMINESCU, O. I 136.
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatál adj. m., pl. fatáli; f. sg. fatálă, pl. fatále
FATÁL adj., adv. 1. adj. v. funest. 2. adj. v. dezastruos. 3. adj. v. inevitabil. 4. adv. v. inevitabil.
FAT├üL, -─é adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ÔÖŽ Nefericit, nenorocit. 2. Care nu se poate ├«nl─âtura, inevitabil. [< fr. fatal, it. fatale, lat. fatalis].
FAT├üL, -─é adj. 1. care aduce nenorocire, moarte; funest. ÔŚŐ nefericit, nenorocit. 2. care nu poate fi ├«nl─âturat. (< fr. fatal, lat. fatalis)
FAT├üL ~─â ( ~i, ~e) 1) Care are consecin╚Ťe dezastruoase; cu urm─âri extrem de grave; nefast; funest. Eroare ~─â. 2) ╚Öi adverbial Care urmeaz─â s─â se produc─â ├«n mod obligatoriu; imposibil de evitat. /<fr. fatale, lat. fatalis
fatal a. 1. care trebue neapărat să se întâmple, de care nu se poate scăpa: termen fatal; 2. fig. funest, dezastros.
*fat├íl, -─â adj. (lat. fatalis, d. fatum, destin). Care trebu─şe s─â se ├«nt├«mple inevitabil, de care nu po╚Ť─ş sc─âpa: termin fatal. Fig. Funest, nenorocit: ambi╚Ťiune fatal─â. Care termin─â (ucide): lovitur─â fatal─â. Adv. ├Än mod fatal.
FATAL adj., adv. 1. adj. funest, nefast, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presim╚Ťire ~.) 2. adj. catastrofal, dezastruos, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznod─âm├«nt ~.) 3. adj. inevitabil, (rar) neap─ârat, neevitabil. (├Än mod ~ vei ajunge acolo.) 4. adv. fatalmente, inevitabil, (rar) necesarmente. (~ trebuia s─â se ├«nt├«mple.)

Fatal dex online | sinonim

Fatal definitie

Intrare: fatal
fatal adjectiv