fastidios definitie

13 definiții pentru fastidios

fastidios, ~oa a [At: GHICA, S. 212 / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr fastidieux] (Liv) Plictisitor.
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus.
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus.
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase adj. (Franțuzism) Plicticos, neinteresant, anost. Nu găsesc nimic mai fastidios decît de a lua prin descriere pe eroii unei poeme, de la cap și pînă la picioare. MACEDONSKI, O. IV 51. Într-un cadru restrîns, ca al unei epistole, ar fi fastidios a mă întinde mai mult asupra acestui subiect. GHICA, S. 212.
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidiós adj. m. (sil. di-os), pl. fastidióși; f. sg. fastidioásă, pl. fastidioáse
FASTIDIÓS adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.
FASTIDIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Plicticos, anost, neinteresant. [Pron. -di-os. / cf. fr. fastidieux, lat. fastidiosus].
FASTIDIÓS, -OÁSĂ adj. plicticos, neinteresant, anost. (< fr. fastidieux, lat. fastidiosus)
FASTIDIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) livr. Care este lipsit de interes; plictisitor; anost. [Sil. -di-os] /<fr. fastidieux, lat. fastidiosus
fastidios a. plicticos.
*fastidiós, -oásă adj. (lat. fastidiosus, d. fastidium, plictiseală). Plicticos: lectură fastidioasă. Adv. În mod fastidios.
fastidios adj. v. ANOST. NEINTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR.

fastidios dex

Intrare: fastidios
fastidios adjectiv
  • silabisire: di-os