fast definitie

2 intrări

29 definiții pentru fast

fast2, ~ă [At: IORGA, L. I, 278 / Pl: faști / E: fr faste, lat fastus] 1 a (Liv; d. zile, împrejurări, evenimente) Favorabil (1). 2 a (În Roma antică; îs) Zile ~e Zile în care se judecau procesele. 3 sfp (În Roma antică) Calendar (1). 4 sfp (În Roma antică) Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile.
fast1 sns [At: ALECSANDRI, P. III, 277 / E: fr faste] Desfășurare ostentativă de lux și eleganță Si: pompă2, somptuozitate, splendoare, strălucire, (liv) magnificență, (îvp) fală (3), (îrg) fălie1 (1).
fâșt i vz fâști1
FAST1 s. n. Splendoare, măreție, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste.
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.
FAST1 s. n. Splendoare, măreție, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste.
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.
FAST s. n. Lux, splendoare, măreție, pompă. [În Renaștere] tot fastul decorativ, cum arhitectură, drapare, fundal rustic șcl., rămîneau pe a doua și a treia treaptă: acela era mare care zugrăvea un corp omenesc. CARAGIALE, N. F. 117. Aceștii, pe cai ageri, măreț vin împreună, Avînd... Și tuiuri de paradă cu trei cozi lungi de cal, Însemne de mărire și fast oriental. ALECSANDRI, P. III 377.
fast1 adj. m., pl. faști; f. fástă, pl. fáste
fast2 s. n.
Fástele (sărbători romane) s. propriu f. pl.
fast adj. m., pl. faști; f. sg. fástă, pl. fáste
fast s. n.
fáste s. f. pl.
FAST adj. avantajos, favorabil, prielnic, propice.
FAST s. 1. lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ul de la Curte.) 2. bogăție, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ul ceremoniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. v. pompă.
Fast ≠ nefast
FAST s.n. Strălucire, măreție, lux, pompă. [< lat. fastus, cf. fr. faste].
FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ◊ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].
FAST1 s. n. strălucire, măreție, lux, pompă. (< fr. faste, lat. fastus)
FAST2, -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ◊ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)
FAST1 n. Demonstrare de eleganță impunătoare și de lux excesiv; pompă. /<fr. faste, lat. fastus
FAST2 ~stă (~ști, ~ste) rar (despre zile, evenimente, circumstanțe etc.) Care aduce fericire; în stare să fie reușit; benefic. /<fr. faste, lat. fastus
fâșt, fâști, s.m. (reg.) coadă de usturoi cu semințe.
fast n. lux măreț.
faste n. pl. 1. table cronologice, la Romani: faste consulare; 2. fig. anale: fastele monarhiei.
*1) fast n., pl. urĭ (lat. fastus, ostentațiune). Mare lux, pompă: a etala un mare fast.
*2) fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romanĭ despre zilele de lucru. N. pl. Table cronologice la vechiĭ Romanĭ: fastele consulare. Anale: fastele bisericiĭ, monarhiiĭ.
FAST s. 1. lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 2. bogăție, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vîlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. ceremonie, cinste, paradă, pompă, solemnitate. (~ de care s-a bucurat.)

fast dex

Intrare: fast
fast 1 adj. adjectiv
fast 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru
Intrare: fâșt
fâșt