Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru fasonator

fasonator, ~oare smf [At: LEG. EC. PL. 293 / Pl: ~i, ~oare / E: fasona + -tor] Lucrător care fasonează (1).
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor.
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor.
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Meseriaș care fasonează. Fasonator în ceramică.
fasonatoáre s. f., g.-d. art. fasonatoárei; pl. fasonatoáre
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatoáre s. f., g.-d. art. fasonatoárei; pl. fasonatoáre
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
FASONATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care face lucrări de fasonare. [Cf. fr. façonnier].
FASONATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care fasonează. (< fasona + -tor)
FASONATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în operații de fasonare. /a fasona + suf. ~tor

Fasonator dex online | sinonim

Fasonator definitie

Intrare: fasonator
fasonator substantiv masculin