fasonat definitie

30 definiții pentru fasonat

fasona vt [At: IONESCU, M. 687 / Pzi: ~nez / E: fr faconner] 1 A da unui obiect o anumită formă. 2 (Fig; rar) A modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. 3-4 A efectua operațiile de fasonare (3-4).
fasonat1 sns [At: LTR / E: fasona] 1-3 (Rar) Fasonare (1-3). 4 (Hor; șîs ~ul puieților) Fasonare (4).
fasonat2, ~ă [At: KLOPȘTOCK, F. 289 / Pl: ~ați, ~e / E: fasona] 1 (D. obiecte) Căruia i s-a dat o anumită formă, prin prelucrare. 2 (Fig; rar; d. caracterul, personalitatea cuiva) Format într-un anumit spirit. 3 (Sil; d. copacii doborâți) Care este prelucrat și clasat. 4 (Hor; d. puieți, viță de vie) Ale cărui ramuri și rădăcini au fost scurtate. 5 (Fig; fam) Care face nazuri.
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.
FASONÁT1 s. n. Fasonare. – V. fasona.
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.
FASONÁT1 s. n. Fasonare. – V. fasona.
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. 1. A da o anumită formă unui lucru. V. fason (1). Perfecționarea industriei indigene cere... a introduce progresele maeștrilor și a meșteșugurilor celor care fasonează mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. ◊ (Poetic) Dunărea roade, mănîncă malurile albiei sale, cuplează, fasonează, modifică forma scoarței pămîntului pe unde trece. BART, E. 124. 2. Fig. (Rar) A forma caracterul, personalitatea cuiva. Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral etc., vom da de mediul înconjurător, care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11.
FASONÁT1 s. n. sg. Fasonare. Fasonatul oțelului. ◊ Fasonatul puieților = operația reducerii rădăcinilor și a lăstarilor unui puiet în vederea plantării.
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre lucruri) Care a primit, căruia i s-a dat o anumită formă. Fier fasonat. Lemn fasonat.
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonát s. n.
fasoná vb., ind. prez. 1 sg. fasonéz, 3 sg. și pl. fasoneáză
fasonát s. n.
FASONÁ vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)
FASONÁT s. v. fasonare.
FASONÁT adj. modelat. (Material ~.)
FASONÁ vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. façonner].
FASONÁT s.n. Fasonare. ◊ Fasonatul puieților = operația de reducere a rădăcinilor și a lăstarilor puieților în vederea plantării. [< fasona].
FASONÁT, -Ă adj. Care a suferit operația de fasonare; care are o anumită formă, croială. [< fr. façonné].
FASONÁ vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. façonner)
FASONÁT s. n. fasonare. (< fasona)
A FASONÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A aduce în concordanță cu un fason; a face să capete (prin prelucrare) o anumită formă; a modela. 2) rar (caractere, firi, individualități etc.) A supune unei influențe dirijate (pentru a modifica); a modela. /<fr. façonner
FASONÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FASONA. 2) fig. fam. (despre oameni) Care face fasoane; mofturos; năzuros; capricios. /v. a fasona
fasonà v. 1. a da un fason, o formă particulară; 2. fig. a forma spiritul.
*fasonéz v. tr. (fr. façonner). Formez, daŭ formă elegantă, cĭoplesc.
FASONA vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)
FASONAT adj. modelat. (Material ~.)

fasonat dex

Intrare: fasona
fasona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fasonat (adj.)
fasonat 1 adj. adjectiv
Intrare: fasonat (s.n.)
fasonat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular