fasonare definitie

2 intrări

25 definiții pentru fasonare

fasona vt [At: IONESCU, M. 687 / Pzi: ~nez / E: fr faconner] 1 A da unui obiect o anumită formă. 2 (Fig; rar) A modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. 3-4 A efectua operațiile de fasonare (3-4).
fasonare sf [At: LTR / Pl: ~nări / E: fasona] 1 Realizare a formei unui obiect Si: (rar) fasonaj (1), fasonat1 (1). 2 (Fig; rar) Modelare a caracterului, a personalității etc. cuiva Si: (rar) fasonaj (2), fasonat1 (2). 3 (În exploatările forestiere; îs) ~a lemnului Succesiune de operații prin care arborii doborâți sunt prelucrați și clasați Si: (rar) fasonaj (3), fasonat1 (3). 4 (Efor) Scurtare a rădăcinilor sau a ramurilor la puieți și a coardelor de portaltoi sau de viță roditoare Si: fasonat1 (4), (rar) fasonaj (4).
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona.
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona.
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. 1. A da o anumită formă unui lucru. V. fason (1). Perfecționarea industriei indigene cere... a introduce progresele maeștrilor și a meșteșugurilor celor care fasonează mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. ◊ (Poetic) Dunărea roade, mănîncă malurile albiei sale, cuplează, fasonează, modifică forma scoarței pămîntului pe unde trece. BART, E. 124. 2. Fig. (Rar) A forma caracterul, personalitatea cuiva. Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral etc., vom da de mediul înconjurător, care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11.
FASONÁRE s. f. Acțiunea de a fasona. Fasonarea pieselor. ♦ (În industria lemnului) Ansamblu de operații prin care arborii doborîți se transformă în produse comerciale.
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonắrii; pl. fasonắri
fasoná vb., ind. prez. 1 sg. fasonéz, 3 sg. și pl. fasoneáză
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonării; pl. fasonări
FASONÁ vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)
FASONÁRE s. fasonat, formare, modelare. (~ unui material.)
FASONÁ vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. façonner].
FASONÁRE s.f. Acțiunea de a fasona și rezultatul ei; fasonat. [< fasona].
FASONÁ vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. façonner)
FASONÁRE s. f. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonat. ◊ operație prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți. ◊ scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță de vie, în vederea plantării. (< fasona)
A FASONÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A aduce în concordanță cu un fason; a face să capete (prin prelucrare) o anumită formă; a modela. 2) rar (caractere, firi, individualități etc.) A supune unei influențe dirijate (pentru a modifica); a modela. /<fr. façonner
FASONÁRE ~ări f. 1) v. A FASONA. 2) silv. Ansamblu de operații efectuate în vederea prelucrării arborilor doborâți. ◊ ~ area puieților reducerea rădăcinilor și a lăstarilor la puieți, înainte de plantare. /v. a fasona
fasonà v. 1. a da un fason, o formă particulară; 2. fig. a forma spiritul.
*fasonéz v. tr. (fr. façonner). Formez, daŭ formă elegantă, cĭoplesc.
FASONA vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)
FASONARE s. formare, modelare. (~ unui material.)
FASONÁRE (< fasona) s. f. 1. Acțiunea de a fasona; fasonat. 2. (SILV.) Fasonarea lemnului = operații executate în exploatările forestiere, prin care arborii doborâți sunt prelucrați și clasați în sorturi de lemn pentru prelucrat și pentru foc. ♦ Scurtare a rădăcinilor sau a ramurilor materialului săditor, pomicol și viticol, pentru îmbunătățirea procesului de creștere și dezvoltare a acestuia. 3. (Ind. Alim.) Proces tehnologic de abator care constă în îndepărtarea franjurilor de carne rezultate în timpul prelucrării carcaselor. 4. (METAL.) Prelucrare prin deformare plastică (forjare, matrițare, ștanțare etc.) a unui material în vederea realizării unui obiect cu o formă determinată.

fasonare dex

Intrare: fasona
fasona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fasonare
fasonare substantiv feminin