Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 987269:

FASON s. 1. aspect, înfățișare. (Case cu ~ turcesc.) 2. chip, fel, model, (înv. și reg.) modă. (Făcut după ~...) 3. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Ce sînt ~oanele astea?; n-a fost decît un ~.)

fason definitie

fason dex