fason definitie

16 definiții pentru fason

fason sn [At: NEGRUZZI, S. I, 238 / Pl: ~oane / E: fr façon] 1 (Înv) Croială (1). 2 Modul cum e făcut un lucru. 3 Modul (vestimentar) cum arată o persoană. 4 (Fam; mpl) Mofturi.
FASON, fasoane, s. n. 1. Modul în care este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. Modul în care arată o persoană (din punct de vedere al îmbrăcămintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. façon
FASÓN, fasoane, s. n. 1. Modul cum este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. ♦ Modul cum arată o persoană (din punctul de vedere al îmbrăcămintei). 2. Fig. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. façon.
FASÓN, fasoane, s. n. 1. Modul cum este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. ♦ Modul cum arată o persoană (din punctul de vedere al îmbrăcămintei). 2. Fig. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. façon.
FASÓN, fasoane, s. n. 1. (Franțuzism) Felul cum e făcut un lucru, formă (a unei haine, a unei pălării); model, croială. Vestit prin fasonul jiletcilor. NEGRUZZI, S. I 238. 2. Fig. (La pl.; familiar) Nazuri, mofturi, fandoseală. Mare sindrofie la cucoana Savastița; cu lăutari, cu danț... dar mai cu samă cu fasoane, cu priviri galișe. HOGAȘ, DR. II 134.
fasón s. n., pl. fasoáne
fasón s. n., pl. fasoáne
FASÓN s. 1. v. aspect. 2. v. chip. 3. (mai ales la pl.) capriciu.
FASÓN s.n. 1. Fel, mod în care este făcut ceva; formă, format al unei haine, al unei pălării etc.; croială. 2. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi. [Pl. -oane. / < fr. façon].
FASÓN s. n. 1. fel, manieră în care este făcut un lucru; format al unei haine, pălării etc.; croială. 2. (fam.; pl.) nazuri, mofturi. (< fr. fașon)
fasón (-óane), s. n.1. Modul în care este făcut un lucru; croială, model. – 2. Moft, fason, nazuri. Fr. façon. – Der. fasona, vb. (a da unui obiect o anumită formă; vb., refl. a se fandosi).
FASÓN ~oáne n. 1) Mod de realizare a unui lucru. 2) Obiect care servește drept formă ideală pentru o serie de obiecte ce urmează să fie reproduse sau imitate după acesta; model; mostră; exemplu. ◊ ~ de costum croială a unui costum. 3) mai ales la pl. fam. Dispoziție de moment neașteptată și stranie; naz; marafet; maraz; moft; toană; capriciu. /<fr. façon
fason n. 1. modul cum un lucru e făcut și forma ce i se dă: fason de haină; 2. pl. maniere ceremonioase; 3. pl. fam. nazuri (= fr. façon).
*fasón n., pl. -oane (fr. façon, d. lat. fáctio, -ónis, facere). Barb. Formă: fasonu une-ĭ pălăriĭ. Iron. A face fasoane, a face formalitățĭ (politețĭ exagerate), a te fasoli.
FASON s. 1. aspect, înfățișare. (Case cu ~ turcesc.) 2. chip, fel, model, (înv. și reg.) modă. (Făcut după ~...) 3. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Ce sînt ~oanele astea?; n-a fost decît un ~.)
fason, fasoane s. n. (mai ales la pl.) moft

fason dex

Intrare: fason
fason substantiv neutru