fascinațiune definitie

15 definiții pentru fascinațiune

fascinațiune sf vz fascinație
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio.
FASCINAȚIÚNE s. f. v. fascinație.
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio.
FASCINAȚIÚNE s. f. v. fascinație.
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Acțiunea de a fascina; atracție, captivare. Ladima suferea de fascinația apelor mari. CAMIL PETRESCU, N. 83.
fascináție (-ți-e) s. f., art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)
fascináție s. f. (sil. -ți-e), art. fascináția (sil. -ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (sil. -ți-i-)
FASCINÁȚIE s. 1. v. încântare. 2. v. farmec.
FASCINÁȚIE s.f. Acțiunea de a fascina; (fig.) atracție, vrajă, captivare. [Gen. -iei, var. fascinațiune s.f. / < fr. fascination, lat. fascinatio].
FASCINAȚIÚNE s.f. v. fascinație.
FASCINÁȚIE s. f. atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva. (< fr. fascination, lat. fascinatio)
FASCINÁȚIE ~i f. 1) v. A FASCINA. 2) fig. Totalitate a calităților care trezesc admirație; vrajă; farmec; miraj. [Art. fascinația; G.-D. fascinației; Sil. -ți-e] /<fr. fascination, lat. fascinatio, ~onis
*fascinațiúne f. (lat. fascinátio, -ónis). Acțiunea de a fascina. – Și -áție, dar ob. -áre.
FASCINAȚIE s. 1. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. farmec, încîntare, magie, vrajă, (fig.) poezie. (~ nopții.)

fascinațiune dex

Intrare: fascinație
fascinație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
fascinațiune
Intrare: fascinațiune
fascinațiune