fascie definitie

19 definiții pentru fascie

fascie2 sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: lat fascia] (Atm) Membrană conjunctivă ce acoperă mușchii sau alte părți anatomice.
fascie1 [At: DA ms / V: (înv 1) fasce / Pl: ~ii / E: lat fascis] 1 sfp (În Roma antică) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea și având la mijloc, în partea superioară, o secure, pe care îl purtau lictorii ce însoțeau pe magistrați. 2 sf Fascină. 3 (Hld) Figură orizontală având lățimea mai mică de 1/3 din lățimea scutului.
FÁSCIE1, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea în jurul unei securi și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.
FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia.
FÁSCIE1, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.
FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte regiuni anatomice. – Din lat. fascia.
FÁSCIE, fascii, s. f. Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri. CAMIL PETRESCU, O. II 59.
fascie2 s.f. (anat.) Înveliș aponevrotic al mușchiului sau al unei regiuni anatomice, constituit dintr-o membrană conjunctivă fibroasă, care îl separă de tegumente sau care delimitează unele planuri musculare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <lat. fascĭa, -ae, fr. fascia.
fáscie1 s.f. 1 (ist.; la pl.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul a două securi, simbol al autorității statale, purtat în Roma antică de lictorii care îi însoțeau pe dictatori, consuli, magistrați romani etc., cu care se aplicau sancțiuni imediate (bătaia sau decapitarea). 2 Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri (CA. PETR.). 3 (herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai mică decât 1/3 din lățimea scutului. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) fásce s.f. / <lat. fascis, -is.
fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)
fáscie (anat., „mănunchi de nuiele”) s. f. (sil. -ci-e), art. fáscia (sil. -ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (sil. -ci-i-)
FÁSCIE s. (IST.) fașină. (~ purtată de lictorii romani.)
FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis].
FÁSCIE1 s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis)
FÁSCIE2 s. f. (anat.) strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. (< fr., lat. fascia)
FÁSCIE1 ~i f. 1) mai ales la pl. (în Roma antică) Mănunchi de nuiele (de mesteacăn), legat cu o curea, avand în partea de sus o secure, purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați. 2) v. FASCINĂ. [G.-D. fasciei] /<lat. fascis
FÁSCIE2 ~i f. anat. Înveliș membranos al mușchilor sau al altor organe ale corpului. [Art. fascia; G.-D. fasciei; Sil. -ci-e] /<lat. fascia
*fáscie f. (lat. fascis, m.; it. fascio. V. fascist, fașă). Mănunchiu de nuĭele al lictorilor romanĭ.
FASCIE s. fașină. (~ purtată de lictorii romani.)

fascie dex

Intrare: fascie
fascie substantiv feminin
  • silabisire: -ci-e