farta definitie

11 definiții pentru farta

farta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr farter] (Rar) A aplica fart pe talpa schiurilor.
fârță sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: fo] 1 Ființă mică, care se mișcă neîncetat. 2 Persoană care colportează știri false, minciuni. 3 Femeie care își mișcă șoldurile provocator în timpul mersului. 4 Persoană indecentă Si: fleoarță (1), teleleică.
fartá vb., ind. prez. 1 sg. fartéz, 3 sg. și pl. farteáză
fârtă s. f. (A douăzeci și treia literă a alfabetului chirilic; pl. fârte)
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)
fârță, fârțe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreață, teleleică, fâță, fleoarță.
fârță f. se zice de un copil mic și neastâmpărat: o fârță de copil. [V. făță].
fî́rța-fî́rța, V. fîț.
FÎRȚĂ subst. „neastîmpărat, indecent”. 1. – s. 2. Fearțea (Dm). 3. -an: Fîrțănești. s. 4. Vocalizat cu o < î, probabil: Forțul, C., din Huși (A Gen I 167); – T., 1840 (Bîr; Forțăști (Tec I). Fărțești, Fîrțești s (Cat. mold I). 5. Compus: Forțofoiu, Al., olt. (din Gorj). 6. + -ig, Fîrțigu (V. Bistr).
fârță, fârțe s. f. (înv.) prostituată.

farta dex

Intrare: fârtă
fârtă
Intrare: farta
farta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fârță
fârță
Intrare: fârța
fârța
Intrare: Fârță
Fârță