farmaco- [At: DN3 / E: fr pharmaco-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) medicament.

farmacopsihiatrie sfs [At: DN3 / E: fr pharmacopsychiatrie] Studiu al substanțelor chimice care provoacă tulburări mentale și al efectelor acestora.

farmacopsihiatríe s.f. (med.) Disciplină care se ocupă cu studiul substanțelor chimice care provoacă tulburări mintale și efectele acestora. • g.-d. -iei. / <fr. pharmacopsychiatrie.

FARMACOPSIHIATRÍE s.f. (Med.) Studiul substanțelor chimice care provoacă tulburări mentale și efectele lor. [< fr. pharmacopsychiatrie].

FARMACOPSIHIATRÍE s. f. studiu al substanțelor chimice care provoacă tulburări mintale și al efectelor acestora. (< fr. pharmacopsychiatrie)

FARMACO- „medicament, remediu, tratament, medicale”. ◊ gr. pharmakon „leac” > fr. pharmaco-, it. farmaco-, germ. pharmako-, engl. pharmaco- > rom. farmaco-. □ ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la forța activă a medicamentelor; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra organismului; ~filie (v. -filie1), s. f., tendință patologică de a lua medicamente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de medicamente; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină medicală care stabilește moralele de prescriere a medicamentelor; ~lit (v. -lit1), s. n., mineral care cristalizează în sistemul monoclinic și care se găsește sub formă de eflorescențe pe minereurile de arsen; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în farmacologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul originii, proprietăților, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice ale substanțelor medicale; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică de a lua și a administra medicamente; ~orictologie (v. oricto-, v. -logie1), s. f., mineralogie farmaceutică; ~pee (v. -pee), s. f., tratat care conține descrierea și formulele de preparare și utilizare a medicamentelor; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul substanțelor chimice generatoare de afecțiuni mintale; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., studiul efectelor psihice ale substanțelor toxice; ~psihoză (v. -psihoză), s. f., tulburare a activității psihice datorată toxicității medicamentelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a medicamentelor în scop terapeutic.