farmacopee definitie

13 definiții pentru farmacopee

farmaco- [At: DN3 / E: fr pharmaco-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) medicament.
farmacopee sf [At: DA / Pl: ~ei / E: fr pharmacopée] 1 Manual oficial, folosit în farmacie, conținând descrierea celor mai importante substanțe și formule farmaceutice, necesare pentru prepararea medicamentelor. 2 (Pex) Totalitate a medicamentelor.
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare. – Din fr. pharmacopée.
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Manual oficial, cu caracter normativ, folosit în practica farmaceutică, conținând descrierea și indicațiile pentru controlul celor mai importante substanțe și formule farmaceutice, cu scopul de a îndruma prepararea, conservarea și întrebuințarea medicamentelor. – Din fr. pharmacopée.
FARMACOPÉE s. f. Manual oficial folosit în practica farmaceutică care conține descrierea și indicațiile pentru controlul celor mai importante substanțe și preparate medicamentoase.
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
FARMACOPÉE s.f. Manual oficial care conține indicațiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum și descrierea acestora. [Pron. -pe-e. / < fr. pharmacopée, cf. gr. pharmakon – remediu, poiein – a face].
FARMACOPÉE s. f. tratat care conține indicațiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum și descrierea acestora. (< fr. pharmacopée)
FARMACOPÉE ~i f. Îndreptar oficial cu caracter normativ, cuprinzând regulile de preparare, control, de păstrare și de întrebuințare a medicamentelor. [Art. farmacopeea; G.-D. farmacopeii; Sil. -pe-e] /<fr. pharmacopée
farmacopee f. tractat despre arta de a compune medicamente.
*farmacopeĭe f., pl. eĭ (vgr. pharmakopoiia, d. phármakon, medicament, și poĭéo, fac. V. epopeĭe). Farmacie (știința). Carte care arată cum se fac medicamentele.
FARMACO- „medicament, remediu, tratament, medicale”. ◊ gr. pharmakon „leac” > fr. pharmaco-, it. farmaco-, germ. pharmako-, engl. pharmaco- > rom. farmaco-. □ ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la forța activă a medicamentelor; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra organismului; ~filie (v. -filie1), s. f., tendință patologică de a lua medicamente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de medicamente; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină medicală care stabilește moralele de prescriere a medicamentelor; ~lit (v. -lit1), s. n., mineral care cristalizează în sistemul monoclinic și care se găsește sub formă de eflorescențe pe minereurile de arsen; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în farmacologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul originii, proprietăților, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice ale substanțelor medicale; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică de a lua și a administra medicamente; ~orictologie (v. oricto-, v. -logie1), s. f., mineralogie farmaceutică; ~pee (v. -pee), s. f., tratat care conține descrierea și formulele de preparare și utilizare a medicamentelor; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul substanțelor chimice generatoare de afecțiuni mintale; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., studiul efectelor psihice ale substanțelor toxice; ~psihoză (v. -psihoză), s. f., tulburare a activității psihice datorată toxicității medicamentelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a medicamentelor în scop terapeutic.

farmacopee dex

Intrare: farmacopee
farmacopee substantiv feminin