faringită sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: pharyngite] Boală care constă în inflamația faringelui.

FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a mucoasei faringelui. – Din fr. pharyngite.

FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația faringelui. – Din fr. pharyngite.

FARINGÍTĂ s. f. Inflamație a mucoasei faringelui.

faringítă s. f., g.-d. art. faringítei; pl. faringíte

faringítă s. f., pl. faringíte

FARINGÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei faringelui. [< fr. pharyngite].

FARINGÍTĂ s. f. inflamație a faringelui. (< fr. pharyngite)

FARINGÍTĂ ~e f. med. Stare patologică constând în inflamarea faringelui. /<fr. pharyngite

faringită f. inflamațiunea farinxului.

*faringítă f., pl. e (vgr. phariggítis). Med. Inflamațiunea faringeluĭ.