Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru faringe

faringe sns [At: CADE / E: it faringe cf fr pharynx] (Atm) Canal musculos și membranos între cavitatea bucală și esofag, de forma unei pâlnii cu vârful în jos, unde calea digestivă se încrucișează cu căile respiratorii Si: (pop) gâtlej, (îrg) gătlan.
FAR├ŹNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos ╚Öi musculos de forma unei p├ólnii cu v├órful ├«n jos, care urmeaz─â cavit─â╚Ťii bucale ╚Öi prin care aerul trece ├«n trahee, iar alimentele, ├«n esofag. ÔÇô Din it. faringe. Cf. fr. pharynx.
FAR├ŹNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos ╚Öi musculos de forma unei p├ólnii cu v├órful ├«n jos, care porne╚Öte de la cavitatea bucal─â ╚Öi sf├ór╚Öe╚Öte la esofag ╚Öi care constituie locul de ├«ncruci╚Öare a c─âilor respiratorii cu calea digestiv─â. ÔÇô Din it. faringe Cf. fr. pharynx.
FAR├ŹNGE s. n. Partea superioar─â a esofagului care constituie locul de trecere a bolului alimentar din gur─â ├«n tubul digestiv. V. g├«tlej.
far├şnge s.n.sg. (anat.) Canal musculos ╚Öi membranos, de forma unei p├ólnii cu v├órful ├«n jos, care face s─â comunice cavitatea bucal─â cu esofagul, pe de o parte, ╚Öi fosele nazale cu laringele, pe de alt─â parte, fiind locul de ├«ncruci╚Öare a c─âilor respiratorii (aeriene) cu calea digestiv─â. ÔÇó / <it. faringe; cf. fr. pharynx, gr. ¤é╬Ȥü¤ů╬│╬ż.
far├şnge s. n., pl. far├şnge
far├şnge s. n., pl. far├şnge
FAR├ŹNGE s. (ANAT.) (pop.) ├«nghi╚Ťitoare.
FAR├ŹNGE s.n. Partea superioar─â a esofagului. [Cf. fr., gr. pharynx].
FAR├ŹNGE s. n. partea superioar─â a esofagului. (< it. faringe, dup─â fr. pharynx)
FAR├ŹNGE ~ n. Canal membrano-musculos care constituie locul de ├«ncruci╚Öare a cailor respiratorii cu calea digestiv─â. /<fr. pharynx
faringe n. V. farinx.
*far├şnge n., pl. tot a╚Öa, ca ╚Öi laringe ╚Öi nume (vgr. ph├írygx, ph├írygkos, f.). Anat. ├Änghi╚Ťitoarea, partea de sus a esofagulu─ş.
FARINGE s. (ANAT.) (pop.) ├«nghi╚Ťitoare.

Faringe dex online | sinonim

Faringe definitie

Intrare: faringe
faringe substantiv neutru