Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru farfurie

farfurie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 198/8 / Pl: ~ii / E: tc farfuri (fa-uri), ngr ¤ć╬▒¤ü¤ć¤ů¤ü╬»] 1 (├Änv) Por╚Ťelan. 2 Obiect (de faian╚Ť─â, por╚Ťelan etc.) rotund, concav, cu marginile pu╚Ťin ridicate, ├«n care se serve╚Öte m├óncarea. 3 (Fam; ├«s) ~ zbur─âtoare Obiect zbur─âtor neidentificat.
FARFUR├ŹE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faian╚Ť─â, de por╚Ťelan etc., de obicei de form─â rotund─â, cu marginile pu╚Ťin ridicate ╚Öi cu fundul plat sau ad├óncit, ├«n care se serve╚Öte m├óncarea. 2. (├Änv.) Por╚Ťelan. ÔŚŐ (Fam.; ├«n sintagma) Farfurie zbur─âtoare = obiect zbur─âtor neidentificat. ÔÇô Din tc. farfuri (lit. fa─čfuri), ngr. farfuri.
FARFUR├ŹE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faian╚Ť─â, de por╚Ťelan etc., de obicei de form─â rotund─â, cu marginile pu╚Ťin ridicate ╚Öi cu fundul plat sau ad├óncit, ├«n care se serve╚Öte m├óncarea. 2. (├Änv.) Por╚Ťelan. ÔŚŐ (Fam.; ├«n sintagma) Farfurie zbur─âtoare = obiect zbur─âtor neidentificat. ÔÇô Din tc. farfuri (lit. fa─čfuri), ngr. farfuri.
FARFUR├ŹE, farfurii, s. f. 1. Obiect de por╚Ťelan, de faian╚Ť─â etc., de obicei de form─â rotund─â, cu marginile pu╚Ťin ridicate, cu fundul plat sau ad├«ncit, ├«n care se serve╚Öte m├«ncarea. Farfurie ├«ntins─â. Farfurie ad├«nc─â. Ôľş A ├«nceput s─â soarb─â ╚Öi el supa din farfurie cu gura. SAHIA, N. 57. Farfuriile cu m├«nc─âri nu se mai ispr─âveau. BUJOR, S. 117. 2. (├Änvechit) Por╚Ťelan. Turnul plin cu clopo╚Ťele, f─âcut tot de farfurie. NEGRUZZI, S. II 132. Dup─â ace╚Öti tineri venea dou─âsprezece roabe foarte frumoase, av├«nd ├«n m├«ni c├«te o tav─â de farfurie de China. GORJAN, H. II 108.
farfur├şe s. f., art. farfur├şa, g.-d. art. farfur├şei; pl. farfur├şi, art. farfur├şile
farfur├şe s. f., art. farfur├şa, g.-d. art. farfur├şei; pl. farfur├şi, art. farfur├şile
FARFUR├ŹE s. 1. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. ╚Öi Olt.) taier. (M─ân├ónc─â din aceea╚Öi ~ am├óndoi.) 2. farfurie zbur─âtoare v. ozene.
FARFUR├ŹE s. v. por╚Ťelan.
farfur├şe (farfur├şi), s. f. ÔÇô 1. Por╚Ťelan. ÔÇô 2. Obiect de form─â rotund─â, din por╚Ťelan, fain╚Ť─â etc. ├«n care se serve╚Öte m├«ncarea. ÔÇô Mr. f─ârfuriu. Tc. farfuri, din per. faght┼źrß┐Ĺ (╚śeineanu, II, 168; Meyer 98; Lokotsch 569; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 356), cf. ngr. ¤ć╬▒¤ü¤ć╬┐¤ů¤ü╬», alb. farfuri, bg. farfor (Berneker 279). Sec. XVIII (prim─â fabric─â de por╚Ťelan a fost creat─â ├«n Bucure╚Öti, ├«n 1806, de Constantin Filipescu). ÔÇô Der. farfurigiu, s. m. (├«nv., v├«nz─âtor de por╚Ťelan); farfurioar─â, s. f. (farfuri╚Ť─â). Din rom. pare a proveni pol. farfury (Miklosich, Wander., 14).
FARFUR├ŹE ~i f. 1) Vas (de faian╚Ť─â, de por╚Ťelan etc.) de form─â rotund─â ├«n care se serve╚Öte m├óncarea. 2) Con╚Ťinutul unui asemenea vas. O ~ de sup─â. [Art. farfuria; G.-D. farfuriei; Sil. -ri-e] /<turc. fa─čfuri, farfuri
farfurie f. 1. por╚Ťelan: mozaicuri de farfurie AL.; 2. taler de por╚Ťelan. [Turc. FARFURI, por╚Ťelan de China].
farfur├şe f. (turc. [d. pers.] fagfuri, pop. farfuri, por╚Ťelan, d. fagfur, ├«mp─âratu Chine─ş, o provincie chinez─â renumit─â pin por╚Ťelan, alb. farfuri, bg. farfor, farfori─şa, rus. farf├│r, pol. farfura, ngr. farfuri). Taler, vas de por╚Ťelan, de fa─şan╚Ť─â or─ş de metal din care se m─ân├«nc─â la mas─â: farfurie de argint, ├«ntins─â, ad├«nc─â. V. strachin─â.
FARFURIE s. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (Mănîncă din aceeași ~ amîndoi.)
farfurie s. v. PORȚELAN.
farfur├şe zbur─âto├íre sint. s. 1974 OZN v. ozenist, discojet, ET(I), ufolog (dup─â engl. flying soucer, fr. soucoupe volante; cf. it. disco volante; PR 1947; DEX-S)
FARFURIE ZBUR─éTOARE aerodin─â lenticular─â de forma unei farfurii r─âsturnate aflat ├«n faza de cercetare. Sin. par╚Ťial O.Z.N., U.F.O. (v.).

Farfurie dex online | sinonim

Farfurie definitie

Intrare: farfurie
farfurie substantiv feminin