Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru farfara

farfara sf [At: ISPIRESCU, REV. NOU─é I, 32 / V: (nob) f─ârfal─â (A: nct) / Pl: ~le / E: tc farfara] (Fam; prt) 1 Flecar (1). 2 B├órfitor (1). 3 Persoan─â care deformeaz─â con╚Ťinutul spuselor cuiva ╚Öi le transmite astfel altora.
FARFAR├ü, farfarale, s. f. (Fam. ╚Öi peior.) Flecar, palavragiu; persoan─â care duce vorba de colo-colo, care deformeaz─â con╚Ťinutul spuselor cuiva ╚Öi le transmite astfel altora. ÔÇô Din tc. farfara.
FARFAR├ü, farfarale, s. f. (Fam. ╚Öi peior.) Flecar, palavragiu; persoan─â care duce vorba de colo-colo, care deformeaz─â con╚Ťinutul spuselor cuiva ╚Öi le transmite astfel altora. ÔÇô Din tc. farfara.
PODBÁL s. m. v. podbeal.
FARFAR├ü, farfarale, s. f. (Familiar) Persoan─â care nu p─âstreaz─â secretele; flecar, palavragiu. ╚śi mierla c├«nta, Iar ├«i r─âspundea: Ba, sturzule, ba; Io nu te-oi lua, Nu te-oi s─âruta, C─â e╚Öti farfara. TEODORESCU, P. P. 455.
farfará (fam.) s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále, art. farfarálele
farfará s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále
FARFAR├ü s., adj. v. cl─ân╚Ť─âu, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorb─â-lung─â, vorb─âre╚Ť.
PODBÁL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică.
PODBÁL s. v. captalan.
farfar├í adj. ÔÇô Guraliv, flecar, palavragiu. ÔÇô Mr. f─ârf─âr─â. Tc. farfara, din arab. farf├ór (╚śeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), ├«n parte prin intermediul ngr. ¤ć╬▒¤ü¤ć╬▒¤ü߿¤é, cf. bg. farfara. Apar╚Ťin aceluia╚Öi radical fanfar─â, s. f., din fr. fanfare ╚Öi fanfaron, adj., din fr. fanfaron, cf. mr. fanfaron, din it.
FARFARÁ ~le f. rar Persoană care poartă zvonuri, denaturându-le. /< turc. farfara
farfará2, adv. (pop. înv.) încoace și încolo, brambura; în expr. a umbla farfará = a umbla brambura.
podb├íl (podbe├íl), podb├ęli, s.m. (reg.) 1. plant─â mic─â erbacee, din frunzele c─âreia se face infuzie contra tusei ╚Öi cataplasme. 2. brustur. 3. p─âp─âdie. 4. n─âvalnic. 5. nuf─âr. 6. smirdar. 7. p─âtlagin─â.
farfarà adv. și m. 1. încoace și încolo: a umbla farfara; 2. toacă-gura. [Turc. FARFARA].
farfar├í f. (turc. farfara, d. ar. ferfere, de unde ╚Öi sp. fanfarron; ngr. farfar├ós. V. fanfaron). Fam. Flecar, palavragi┼ş.
farfara s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
FARFARA adj. cf. gr. đĄ╬▒¤ü¤ć╬▒¤ü߿ sau tc., (?) 1. ÔÇô munt. (17 B I 329, II 331). 2. Farfareanu, Al. (IO 35). 3. F├«rfarea (16 B IV 404). 4. Cf. scurtat, Farfa, sau din alt─â tem─â, (16 B II 283).
TUSSILAGO L., TUSSILAGO, PODBEAL, fam. Compositae. Gen care are o singur─â specie Tussilago farfara L. Originar─â din Africa, Asia, Europa. ├Änflore╚Öte prim─âvara foarte devreme. Flori aurii, hermafrodite, numeroase, dispuse ├«n capitule. Foliolele involucrului a╚Öezate pe un r├«nd. Tulpin─â solzoas─â cu 1 capitul terminal. Florile discului s├«nt fertile. Frunze radicale, se dezvolt─â mai t├«rziu, abia dup─â flori, rotunde, cordiforme sau rotund-reniforme, cu diametrul de cca 20 cm, din╚Ťate, albe-tomentoase pe partea inferioar─â, pe╚Ťiolate. Fructe, achene cilindrice, 5-10 coaste ╚Öi prev─âzute cu un papus format din peri sub╚Ťiri, asprii, ├«n num─âr mare. Plant─â erbacee, peren─â, mic─â, cu rizom c─ârnos.
farfara, farfarale s. f. (peior.) 1. flecar, palavragiu. 2. persoan─â neserioas─â ├«n al c─ârui cuv├ónt nu po╚Ťi avea ├«ncredere.

Farfara dex online | sinonim

Farfara definitie

Intrare: farfara
farfara substantiv feminin
Intrare: Farfara
Farfara