Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru farafast├óc

farafast├óc sn [At: NEGRUZZI, S. I, 260 / V: fala~, ~tic / Pl: ~uri / E: ns cf ngr ¤ć╬▒¤ü╬▒¤ć╬Ȥé ÔÇ×fanfaronÔÇŁ] (Fam; prt; mpl) 1-2 Podoab─â sau ornament inutil. 3 Moft.
FARAFASTß║ĄC, farafast├ócuri, s. n. (Fam. ╚Öi peior.; de obicei la pl.) 1. Podoab─â sau ornament f─âr─â valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. ÔÇô Cf. ngr. faraf├ís ÔÇ×fanfaronÔÇŁ.
FARAFASTß║ĄC, farafast├ócuri, s. n. (Fam. ╚Öi peior.; de obicei la pl.) 1. Podoab─â sau ornament f─âr─â valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fasoane. ÔÇô Cf. ngr. faraf├ís ÔÇ×fanfaronÔÇŁ.
FARAFAST├Ä╠üC, farafast├«curi, s. n. (├Änvechit ╚Öi familiar; mai ales la pl.) 1. Ornamente f─âr─â valoare, zorzoane, nimicuri, fleacuri. De a╚Ö avea nenorocirea s─â aib ├«n numele ╚Öi porecla mea at├«te farafast├«curi, nu mi-a╚Ö mai scoate obrazul printre oameni. NEGRUZZI, S. I 260. 2. Mofturi, fasoane. Ceaurescu, plictisit de ceea ce socoate el c─â s├«nt farafast├«curi, ├«╚Öi ciupe╚Öte mereu barba, dispre╚Ťuitor. CAMIL PETRESCU, O. I 295. Cucoan─â Gahi╚Ť─â, m-am s─âturat... de toate farafast├«curile d-tale. ALECSANDRI, T. 1016.
farafastß║ąc (fam.) s. n., pl. farafastß║ącuri
farafastâc s. n., pl. farafastâcuri
FARAFAST├éC s. v. capriciu, chef, fandoseal─â, fantezie, fason, fi╚Ť─â, maimu╚Ť─âreal─â, moft, naz, poft─â, prosteal─â, sclifoseal─â, toan─â.
FARAFASTÂCURI s. pl. v. zorzoane.
farafast├«c (farafastß║ącuri), s. n. ÔÇô 1. Fleac, bagatel─â. ÔÇô 2. Moft, capriciu, fasoane. Tc. falan-fistik (Iogu, GS, IV, 384), probabil ├«ncruci╚Öat cu ngr. ¤ć╬▒¤ü╬▒¤ć߿¤é ÔÇ×fanfaronÔÇŁ (Cihac, II, 576; DAR), sau cu vreo inten╚Ťie expresiv─â (cf. Iordan, BF, II, 189).
FARAFAST├éC ~uri n. Podoab─â lipsit─â de orice valoare; fleac. 2) Dispozi╚Ťie de moment, nea╚Öteptat─â ╚Öi stranie; moft; capriciu; toan─â; maraz; marafet; naz. /cf. ngr. faraf├ís
farafastic n. Mold. 1. pl. mofturi: mÔÇÖam s─âturat de toate farafasticurile dÔÇÖtale AL.; 2. pl. dichisuri femeie╚Öti; 3. Tr. horbote. [Origin─â necunoscut─â].
falafast├«╠üc, ╚Öi (ma─ş des) farafast├«╠üc n., pl. ur─ş (turc. pop. falan fystyk, lit. filan fystyk, asta ╚Öi ace─şa). Pl. Moftur─ş, alint─âtur─ş: ─şa nu ma─ş umbla╚Ť─ş cu farafast├«cur─ş ╚Öi pleca╚Ťi odat─â! Zorzoane, fleacur─ş: rochie cu farafast├«cur─ş. ÔÇô Forma fala- ├«n rev. I. Crg. 2, 134, ╚Öi Ion Adam ├«n ziaru Minerva, 26 Apr. 1911, 4, 5.
farafastî́c, V. falafastîc.
farafastîc s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.
farafastîcuri s. pl. v. ZORZOANE.
farafastâc, farafastâcuri s. n. (peior., de obicei la pl.) 1. podoabă sau ornament fără valoare 2. capriciu, moft

Farafastâc dex online | sinonim

Farafastâc definitie

Intrare: farafastâc
farafastâc substantiv neutru