Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

40 defini╚Ťii pentru fante

fantă sf [At: MARIAN-ȚIȚEICA, F. II, 67 / V: fen~ / Pl: ~te / E: fr fente] 1-2 (Teh) Deschidere sau crăpătură îngustă. 3 (Îf fentă) Tăietură practicată perpendicular într-un obiect de îmbrăcăminte.
fante sm [At: ALECSANDRI, T. 403 / Pl: fan╚Ťi / E: it fante] 1 (Fam; prt) B─ârbat (t├ón─âr) afemeiat. 2 (Fam; prt) Filfizon. 3 (La c─âr╚Ťile de joc) Valet.
F├üNT─é, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau cr─âp─âtur─â ├«ngust─â (├«ntr-un perete). 2. (├Än forma fent─â) T─âietur─â f─âcut─â perpendicular ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â. Fent─â la o fust─â. [Var.: f├ęnt─â s. f.] ÔÇô Din fr. fente.
F├üNTE, fan╚Ťi, s. m. 1. (Fam. ╚Öi peior.) B─ârbat (t├ón─âr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezent├ónd figura unui t├ón─âr; valet. ÔÇô Din it. fante.
FÉNTĂ2 s. f. v. fantă.
F├ëNT─é1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mi╚Öc─âri, executat rapid, ├«n scopul inducerii ├«n eroare a adversarului ╚Öi al ob╚Ťinerii unui avantaj asupra acestuia. ÔÇô Din fr. feinte.
F├üNT─é, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau cr─âp─âtur─â ├«ngust─â (├«ntr-un perete). 2. (├Än forma fent─â) T─âietur─â practicat─â perpendicular ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â. Fent─â la o fust─â. [Var.: f├ęnt─â s. f.] ÔÇô Din fr. fente.
F├üNTE, fan╚Ťi, s. m. 1. (Fam. ╚Öi peior.) B─ârbat (t├ón─âr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezent├ónd figura unui t├ón─âr; valet. ÔÇô Din it. fante.
FÉNTĂ2 s. f. v. fantă.
F├ëNT─é1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mi╚Öc─âri, executat rapid, ├«n scopul inducerii ├«n eroare a adversarului ╚Öi al ob╚Ťinerii unui avantaj asupra acestuia. ÔÇô Din fr. feinte.
FÁNTĂ, fante, s. f. (Tehn.) Deschidere lungă și îngustă într-un perete; crăpătură.
F├üNTE, fan╚Ťi, s. m. 1. (Familiar) T├«n─âr u╚Öuratic, ├«ncrezut, de o elegan╚Ť─â exagerat─â; filfizon. De prisos s─â spunem c─â, pentru a fi cineva fante, nu e numaidec├«t nevoie s─â fie frumos. E de ajuns ca el s─â se cread─â frumos. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 212. Lumea se aduna mereu: fan╚Ťi din provincie, cu figura n─âcl─âit─â ├«n pomad─â de dafin. id. ib. III 167. Dama cocheteaz─â cu privirile-i galante, ├Ämp─âr╚Ťind ale ei vorbe ├«ntre-un crai b─âtr├«n ╚Öi-un fante. EMINESCU, O. I 162. 2. (La c─âr╚Ťile de joc) Valet.
f├ínt─â s.f. 1 Deschidere alungit─â ╚Öi ├«ngust─â (├«ntr-un zid) care permite comunicarea unui spa╚Ťiu ├«nchis cu exteriorul. 2 (fiz.) Deschidere dreptunghiular─â ├«ngust─â, care permite trecerea unui fascicul de radia╚Ťie; fereastr─â. 3 (anat.) Structur─â care se formeaz─â ├«n perioada de dezvoltare embrionar─â a diferitelor organe, reprezent├ónd o despic─âtur─â par╚Ťial─â sau complet─â a unui organ, care marcheaz─â, ├«n general, sediul unui nou orificiu sau fisuri. ÔŚŐ Fant─â palpebral─â = deschiderea dintre pleoape. ÔÖŽ Denumire generic─â pentru o serie de malforma╚Ťii ale fe╚Ťei. 4 Cr─âp─âtur─â liniar─â ├«n ghea╚Ť─â, de mare ad├óncime. 5 (├«n forma ÔÇ×fent─âÔÇŁ) T─âietur─â practicat─â perpendicular ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â. Fant─â la o fust─â. ÔÇó pl. -e. ╚Öi f├ęnt─â s.f. / <fr. fente <lat. finditus <find─Ľre ÔÇ×a despica, a cr─âpaÔÇŁ.
fántă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte
f├ínte (t├ón─âr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fan╚Ťi
f├ęnt─â (t─âietur─â ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â, ac╚Ťiune ├«n╚Öel─âtoare) s. f., g.-d. art. f├ęntei; pl. f├ęnte
fántă (tehn.) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte
f├ínte s. m., pl. fan╚Ťi
f├ęnt─â (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. f├ęntei; pl. f├ęnte
FÁNTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.
F├üNTE s. 1. v. f├şlfizon. 2. v. valet.
F├üNT─é s.f. Deschidere str├ómt─â care permite comunicarea unui spa╚Ťiu ├«nchis cu exteriorul; cr─âp─âtur─â. [< fr. fente].
F├üNTE s.m. 1. (Fam.) Om u╚Öuratic, ├«ncrezut; t├ón─âr exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la c─âr╚Ťile de joc). [< it. fante].
F├ëNT─é s.f. (Sport) Mi╚Öcare ├«n╚Öel─âtoare executat─â pentru derutarea adversarului. ÔÖŽ Fandare. [< fr. feinte].
F├üNT─é s. f. 1. deschidere alungit─â ╚Öi ├«ngust─â care permite comunicarea unui spa╚Ťiu ├«nchis cu exteriorul. 2. cr─âp─âtur─â liniar─â ├«n ghea╚Ť─â, de mare ad├óncime. (< fr. fente)
F├üNTE s. m. 1. (fam.; peior.) om u╚Öuratic, ├«ncrezut; t├ón─âr exagerat de elegant; filfizon. 2. valet (la c─âr╚Ťile de joc). (< it. fante)
F├ëNT─é s. f. (sport) complex de mi╚Öc─âri executate rapid pentru derutarea adversarului ╚Öi ob╚Ťinerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)
f├ínte (f├ín╚Ťi), s. m. ÔÇô 1. Valet la jocul de c─âr╚Ťi. ÔÇô 2. Curtezan, crai. ÔÇô Mr. fande. It. fante (├«n mr., prin intermediul ngr. ¤ć╬Č╬Ż¤ä╬̤é). Sec. XIX.
F├üNT─é ~e f. 1) Deschiz─âtur─â ├«ngust─â pentru comunicarea unui spa╚Ťiu ├«nchis cu exteriorul. 2) v. FENT─é2. [G.-D. fantei] /<fr. fente
F├üNTE ~╚Ťi m. 1) livr. B─ârbat care se bucur─â de succes la femei. 2) Carte de joc pe care este ├«nf─â╚Ťi╚Öat─â figura unui cavaler; valet. /<it. fante
FÉNTĂ2 ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente
FÉNTĂ1 ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte
fante m. 1. una din figuri ├«n jocul c─âr╚Ťilor; 2. fig. t├ón─âr ├«nfumurat: fan╚Ťi de provincie. [It. FANTE, printrÔÇÖun intermediar grec modern].
f├ínte m. (it. fante, de unde ╚Öi ngr. f├íntis, pron. fandis. Cp. cu spatie). Una din figurile c─âr╚Ťilor de joc (fr. valet), diferit─â de pop─â ╚Öi de dam─â. Fig. Fam. G─âtit ca un fante, spilcuit, sclivisit, elegant. V. g─şovine.
FANT─é s. 1. (TEHN.) cr─âp─âtur─â. 2. (FIZ.) fereastr─â.
FANTE s. 1. filfizon, (fam.) ╚Ťafandache, (fig.) mu╚Ťunache. (Un ~ spilcuit.) 2. valet. (~ la c─âr╚Ťile de joc.)
FANT─é deschidere sau sec╚Ťiune ├«n profilul aerodinamic cu rol de stabilizare, direc╚Ťie etc.
fante, fan╚Ťi s. m. 1. (peior.) t├ón─âr seduc─âtor 2. valet (├«n jocurile de c─âr╚Ťi)
fentă, fente s. f. păcăleală, înșelăciune.
F├üNTE2 Subst. 1. S. n. Dialect principal al limbii akan (1) (al─âturi de twi (1)). 2. S. m. Membru al popula╚Ťiei vorbitoare a dialectului fante2 (1) din Ghana. (cf. engl. fante, fanti) [AHDEL]

Fante dex online | sinonim

Fante definitie

Intrare: fant─â
fant─â substantiv feminin
fent─â substantiv feminin
Intrare: fante
fante substantiv masculin