fantastic definitie

20 definiții pentru fantastic

fantastic [At: M. COSTIN, O. 186 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr fantastique, lat fantasticus] 1 a (Înv; d. oameni) Care se manifestă prin fapte sau idei bizare. 2 a (Înv; imp) Care aiurează (1). 3 a Care nu există în realitate Si: fabulos (3), ireal. 4 sn Formă artistică și literară care preia și prelucrează elementele tradiționale de supranatural și care pune în evidență iruperea iraționalului în viața individuală sau colectivă. 5 a (D. artă, literatură) Care utilizează fantasticul (4) ca mod de expresie. 6 a (D. fenomene, întâmplări etc.) Care pare o plăsmuire a imaginației. 7-8 a, av (Pex) Extraordinar.
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus.
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură în care elementul preponderent îl constituie imaginația, irealul. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus.
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -e, adj. 1. Creat, plăsmuit de imaginație, inexistent în realitate; ireal. Estetica lui Platon e o ipoteză fantastică, o fantazie ca oricare alta. GHEREA, ST. CR. II 19. Zorile roșii se varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. COȘBUC, P. I 143. ◊ (Substantivat) A doua tendință, împotriva căreia sîntem, este... exagerarea fantasticului. GHEREA, ST. CR. I 105. 2. Minunat, neobișnuit, măreț; care pare o plăsmuire a imaginației. Prin rariștea neagră a pădurilor [luna] își trimese, pînă la mine, întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii. HOGAȘ, M. N. 169. Nici nu știi unde să te mai uiți. Din toate părțile te cheamă priveliști, care de care mai fantastice. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. Luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic! ALECSANDRI, P. A. 115. ◊ (Adverbial) Afară fulgii dănțuiau fantastic și stratul de zăpadă din fereastră urca mereu. DAN, U. 257. 3. (Despre persoane) Ale cărui idei sau fapte sînt depărtate de realitate; original, fantezist (1). Mavrogheni se arătă un om cu totul original și fantastic. BĂLCESCU, O. I 86. ◊ (Substantivat, neobișnuit) Eu sînt de nicăiri și de pretutindeni, ca orice fantastic, care călătorește veșnic. HOGAȘ, H. 92. 4. (Cu valoare de superlativ) Foarte mare, extraordinar. Impresarii... i-au oferit onorarii fantastice. SAHIA, N. 66. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. «de») Fantastic de scump.
fantástic, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care nu există în realitate; care este un produs al fanteziei; ireal, imaginar. ◊ (adv.) Făcea... să dispară și să apară fantastic toată lumea subteranei (EMIN.). ◊ (lit.) Literatură fantastică = gen de literatură în care domină elementul fantastic, irealul. 2 Ext. Care pare o plăsmuire a imaginației, care pare ireal, de necrezut sau neobișnuit, minunat. O negură de argint scălda în albeața ei fantastică și diafană figura ei naltă (EMIN.). ♦ Care este foarte mare, foarte intens, foarte frumos, foarte bun etc. Noaptea de iarnă fantastică... în toată frumusețea sa rece (EMIN.). ♦ (adv.; ca determ. al unui adj. căruia îi dă val. de super.) Extraordinar, grozav, neobișnuit, excepțional. Pe pereții suri de piatră umbra lor fantastic-lungă (EMIN.). ◊ (în exclamații cu val. afectivă, indică bucurie, admirație, stupoare etc.) Ai primit o bursă pentru specializare. Fantastic! 3 (despre oameni) Care este bizar, original, extravagant. El era și mai ciudat, și mai fantastic ca mai nainte (EMIN.). ♦ (despre manifestări, atitudini, creații etc. ale oamenilor) Care are un caracter fantezist, original, bizar. Luam din cărțile lui tot ce-mi părea mai bizar și mai fantastic (EMIN.). ◊ (adv.) Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând (EMIN.). II s.n. art. (estet.) Categorie a esteticii desemnând dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers închipuit, diferit de cel real, prin zugrăvirea realității cu ajutorul imaginației sau prin împletirea aspectelor reale cu cele supranaturale. • pl. -ci, -ce. / <fr. fantastique, lat phantasticus, -a, -um; cf. gr. φανταστικος „care își imaginează; imaginar”.
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. sg. fantástică, pl. fantástice
științífico-fantástic adj. m., pl. științífico-fantástici; f. sg. științífico-fantástică, pl. științífico-fantástice
FANTÁSTIC adj. 1. fantasmagoric, ireal, plăsmuit. (O imagine ~.) 2. fabulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 3. v. nerealizabil. 4. v. extraordinar.
Fantastic ≠ real
FANTÁSTIC, -Ă adj. 1. Plăsmuit, creat de imaginație, fără existență reală. 2. De necrezut, neobișnuit, minunat. 3. (Despre oameni) Cu idei și purtări originale, fantezist. 4. (și adv.) Extraordinar. // s.n. Categorie a esteticii desemnând dezvăluirea frumosului prin plăsmuirea unui orizont care nu există în realitate. [< fr. fantastique, it. fantastico, cf. lat. phantasticus].
FANTÁSTIC, -Ă I. adj. 1. plăsmuit, creat de imaginație, ireal. 2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat. 3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist. 4. (și adv.) extraordinar. II. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real. (< fr. fantastique, lat. phantasticus)
ȘTIINȚIFICO-FANTÁSTIC, -Ă adj. (despre literatură, film) în care fantasticul este tratat prin amănunte științifice; science-fiction. (< științific + fantastic)
FANTÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care este creat de imaginație; inexistent în realitate; plăsmuit de fantezie; ideal; imaginar; fictiv; ireal. 2) Care este bazat pe fantezie; dominat de supranatural. Roman ~. 3) și adverbial Care este comun prin aspectul exterior; cu calități excepționale. Lux ~. Frumusețe ~că. /<fr. fantastique, lat. phantasticus
fantastic a. himeric, imaginar: văd trecând în sbor fantastic a poveștilor minuni AL.
*fantástic, -ă adj. (vgr. phantastikós). Imaginar, himeric: dorință fantastică. Supranatural: narațiune fantastică. Extravagant: persoană, haĭnă fantastică. Adv. În mod fantastic: a te îmbrăca fantastic.
FANTASTIC adj. 1. fantasmagoric, ireal. (O imagine ~.) 2. fabulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 3. fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) 4. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)
științífico-fantástic, -ă adj. 1974 (Despre filme, scrieri) Cu caracter de ficțiune științifică v. science-fiction (din științific + fantastic; FC I 188, 193; DEX-S)
FANTÁSTIC, -Ă (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. Care nu există în realitate, care este un produs al fanteziei; fabulos, supranatural; p. ext. care pare ireal, de necrezut; minunat. ◊ Literatură f. = modalitate a literaturii bazată pe convenția agresiunii misterului (a inexplicabilului, inadmisibilului, insolitului, supranaturalului) în lumea reală sau în viața cotidiană. L.f. implică relatarea unor evenimente sau prezența unor detalii care țin de două ordini diferite, determinând ezitarea cititorului către o explicație naturală și una supranaturală – ezitare ce poate fi împărtășită și de unul dintre personaje. Categorii tematice specifice l.f.: fantoma, strigoiul, vampirul, vârcolacul, vrăjitorii și vrăjitoarele, ființa invizibilă, părțile separate ale trupului omenesc, mirajul, regresiunea în timp, pactul cu diavolul, tulburările personalității ș.a. Reprezentanți: E.A. Poe, E.T.A. Hoffmann, Gogol, J. Potocki, A. Bierce, J.L. Borges, M. Eminescu, I.L. Caragiale, G. Galaction, V. Voiculescu, M. Eliade. 2. (Și adv.) Extraordinar, grozav. 3. S. n. Categorie estetică ce definește breșa pe care o creează inexplicabilul, iraționalul, insolitul, neinteligibilul, straniul care irumpe în lumea reală; f. se naște dintr-un detaliu ciudat, enigmatic, deconcertant, supranatural, inadmisibil pentru experiență și rațiune, detaliu ce tulbură întreaga logică a ansamblului. F. durează atâta timp cât ține ezitarea receptorului (cititor, privitor) între o explicație naturală și una supranaturală.

fantastic dex

Intrare: fantastic
fantastic adjectiv
Intrare: științifico-fantastic
științifico-fantastic adjectiv