fanfaron definitie

13 definiții pentru fanfaron

fanfaron, ~oa smf a [At: ALEXANDRESCU, M. 270 / V: famf- / Pl: ~i, -oane / E: fr fanfaron] 1-2 (Persoană) care se laudă cu calități închipuitte
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care se laudă pentru calități închipuite, care face caz de meritele acțiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se laudă cu calități închipuite; îngîmfat, lăudăros. Nu, draga mea, nu-i de noi lumea asta de irozi, de trîntori și de fanfaroni. VLAHUȚĂ, O. A. 363. S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare, Declamînd sentimenturi ce singur nu le are. ALEXANDRESCU, P. 93. ◊ (Adjectival) Zugravul fanfaron nu-i era lui pe plac. PAS, Z. I 205.
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfarón s. m., adj. m., pl. fanfaróni; f. sg. fanfaroánă, g.-d. art. fanfaroánei, pl. fanfaroáne
FANFARÓN s., adj. v. lăudăros.
FANFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón].
FANFARÓN, -OÁNĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron)
FANFARÓN ~oánă (~óni, ~oáne) și substantival 1) Care se laudă pe sine în mod exagerat; caracterizat prin exces de laudă pentru calitățile sale; lăudăros. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o afecțiune de bravură; marcat prin bravură exagerată. /<fr. fanfaron
fanfaron a. lăudăros, palavragiu.
*fanfarón, -oánă adj. și s. (fr. fanfaron, d. sp. fanfarrón, de unde și it. fanfarone. V. farfara). Lăudăros, înfumurat, îngînfat.
FANFARON s., adj. lăudăros, (rar) lăudăcios. (Nu e decît un ~.)

fanfaron dex

Intrare: fanfaron (adj.)
fanfaron adjectiv
Intrare: fanfaron (s.m.)
fanfaron substantiv masculin