fandosit definitie

22 definiții pentru fandosit

fandosi vr [At: PANN, E. III, 77/1 / V: (înv) făndăsi / Pzi: ~sesc / E: ngr φανδάζομε (aor. φανδάσυ] 1 (Înv) A-și da aere. 2 (Fam) A avea o comportare afectată, plină de pretenții Si: a se fasoli, a se izmeni.
fandosit1 sns [At: MDA ms / E: fandosi] (Rar) 1-2 Fandoseală (1-2).
fandosit2, ~ă smf a [At: PAS, Z. II, 204 / Pl: ~iți, ~e / E: fandosi] (Fam) 1-2 (Persoană) care are o comportare afectată, plină de pretenții Si: fasolit2 (1-2), izmenit2 (1-2), sclifosit2 (1-2).
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone).
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi.
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandázome (aor. fandásu).
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi.
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. A face mofturi, a se alinta; a-și da aere. Nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce v-ăți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. Nevasta care iubește Spală noaptea și cîrpește Și ziua se premenește, La horă se fandosește. ȘEZ. I 112.
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj. Care face mofturi, fasoane, care își dă aere; afectat. Ce căuta cucoana aia fandosită de adineaori la tine? DEMETRIUS, C. 29. Intră sau ies cucoane și domnișoare fandosite. PAS, Z. II 204.
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fandosésc, imperf. 3 sg. fandoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. fandoseáscă
fandosít s. m., adj. m., pl. fandosíți; f. sg. fandosítă, pl. fandosíte
FANDOSÍ vb. v. afecta.
FANDOSÍT adj. v. mofturos.
A SE FANDOSÍ mă ~ésc intranz. depr. A se comporta pretențios și nechibzuit; a face fasoane; a se marghioli; a se fasoni; a se sclifosi. /<ngr. fandazo
fandosì v. 1. a se găti; 2. a face nazuri: de! nu vă mai fandosiți acum ISP. [V. fandasios].
fandosésc (mă) v. refl. (ngr. fandázome [scris fantázomai] mă fudulesc). Fam. Fac mofturĭ, mă fasolesc, mă alint.
FANDOSI vb. a se afecta, a se maimuțări, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~ atîta!)
FANDOSIT adj. boieros, capricios, mofturos, năzuros, pretențios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!)
fandosi, fandosesc v. r. a avea o comportare afectată /plină de pretenții
fandosit, -ă, fandosiți, -te adj. (d. oameni) care are un comportament afectat / plin de pretenții

fandosit dex

Intrare: fandosi
fandosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fandosit (s.m.)
fandosit substantiv masculin
Intrare: fandosit (adj.)
fandosit adjectiv