fandoseală sf [At: BARCIANU / Pl: ~eli / E: fandosi + -eală] 1 (Înv) Înfumurare. 2 (Fam) Atitudine afectată, plină de pretenții Si: fandosire (2), fasoane, fasoleală, fasolire, mofturi, sclifoseală, (rar) fandosit1 (2), fasolit1.

FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; moft, fason, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală.

FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; mofturi, fasoane, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală.

FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. Atitudine afectată; mofturi, fasoane, sclifoseală. Acestea sînt nervozități sau fandoseli ale trecutului, care trebuie să dispară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 12/6.

fandoseálă (fam.) s. f., g.-d. art. fandosélii; pl. fandoséli

fandoseálă s. f., g.-d. art. fandosélii; pl. fandoséli

FANDOSEÁLĂ s. v. capriciu.

FANDOSEÁLĂ ~éli f. Atitudine afectată; sclifoseală. /a fandosi + suf. ~eală

fandoseală f. 1. înfumurare; 2. pl. nazuri, fasoane.

fandoseálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te fandosi.

FANDOSEALĂ s. capriciu, chef, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decît o obișnuită ~ de-a ei.)

fandoseală, fandoseli s. f. atitudine afectată / plină de pretenții