fandare definitie

2 intrări

17 definiții pentru fandare

fanda vi [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr fendre] (Spt) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate.
fandare sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 32 / Pl: ~dări / E: fanda] Executare a unui pas mare, înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate.
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre.
FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda.
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre.
FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda.
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare îndoind piciorul de la genunchi și ținînd celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pămînt.
FANDÁRE, fandări, s. f. (Sport) Acțiunea de a fanda. Era întotdeauna întîia lui mișcare, accentuată în clipele de mînie cu salturi brusce, ca fandări repetate de scrimă. CAMIL PETRESCU, N. 119.
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandáre s. f., g.-d. art. fandắrii; pl. fandắri
fandá vb., ind. prez. 1 sg. fandéz, 3 sg. și pl. fandeáză
fandáre s. f., g.-d. art. fandării; pl. fandări
FANDÁ vb. I. intr. (Sport) A înainta cu un picior, îndoindu-l și lăsând greutatea corpului pe el, ținându-l pe celălalt perfect întins. [Cf. fr. se fendre].
FANDÁRE s.f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei; figură la scrimă prin care se înaintează către adversar. [< fanda].
FANDÁ vb. intr. (sport) a înainta cu un picior, îndoindu-l și lăsând greutatea corpului pe el, ținându-l pe celălalt întins. (după fr. fendre)
fandá (fandéz, -át), vb.1. A face un pas mare înainte, în scrimă sau gimnastică. – 2. A se zbate, a se strădui. Fr. fendre. Cu cel de al doilea sens este familiar.
A FANDÁ ~éz intranz. (în scrimă, gimnastică etc.) A duce un picior înainte îndoindu-l la genunchi și lăsând toată greutatea corpului pe el (celălalt fiind bine întins). /<fr. fendre

fandare dex

Intrare: fanda
fanda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fandare
fandare substantiv feminin