Definiția cu ID-ul 445400:
fanár (fanáre), s. n. –
1. Lanternă; felinar. –
2. Cartier grecesc din Constantinopole. –
Var. (
Mold.) fînar.
Mr. fînare.
Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din
lat. fanarium,
cf. tc.,
alb.,
bg. faner. Este dublet de la fanal,
s. n. (felinar), din
it. fanale,
fr. fanal. –
Der. fanaragiu,
s. m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din
tc. fenarci (Șeineanu, II, 167); fînăraș,
s. m. (
Mold., licurici); fanariot,
s. m. (grec din Constantinopole aparținînd aristocrației din Fanar, care a ocupat funcții pe cît de numeroase pe atît de importante în
Munt. și
Mold., în
sec. XVII și XVIII), din
ngr. φαναριώτης; fanariot,
adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria română); fanariotic(esc),
adj. (
înv., referitor la fanarioți); fanariotism,
s. n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza,
vb. (a greciza).
Cf. felinar.
Fanare dex online | sinonim
Fanare definitie