fanaragiu definitie

2 intrări

15 definiții pentru fanaragiu

fanaragiu2 sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 328 / V: fân~ / Pl: ~ii / E: tc fenarği] 1 (Înv) Lampagiu. 2 (Reg) Om de nimic.
fanaragiu1 a [At: ALECSANDRI, T. 138 / Pl: ~ii / E: Fanar + -agiu] (Îvr; dep) Fanariot.
fânaragiu sm vz fanaragiu
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Învechit) Persoană însărcinată cu aprinderea felinarelor de pe străzi; lampagiu. Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178.
fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)
fanaragíu s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii
FANARAGÍU s. v. lampagiu.
FANARAGÍU ~i m. înv. Persoană care aprindea și stingea felinarele pe străzi; lampagiu. /<turc. fenarği
fanaragíu2, fanaragíi, s.m. (înv.) fanariot.
fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde fanarele: fanaragii cari strigau regulat raita NEGR. [Turc. FANARDJI].
fanaragiu m. fanariot (ironic): pe când Domnii greci cei fanaragii AL.
fanaragíŭ m. (turc. fenarği, fenerği). Mold. Cel care aprinde fanarele de pe strade.
fanaragiu s. v. LAMPAGIU.

fanaragiu dex

Intrare: fanaragiu
fanaragiu substantiv masculin
Intrare: fânaragiu
fânaragiu