Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru fanaragiu

fanaragiu2 sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 328 / V: f├ón~ / Pl: ~ii / E: tc fenar─či] 1 (├Änv) Lampagiu. 2 (Reg) Om de nimic.
fanaragiu1 a [At: ALECSANDRI, T. 138 / Pl: ~ii / E: Fanar + -agiu] (Îvr; dep) Fanariot.
fânaragiu sm vz fanaragiu
FANARAG├ŹU, fanaragii, s. m. (├Änv.) Persoan─â care aprindea ╚Öi stingea felinarele de pe str─âzi; lampagiu. ÔÇô Din tc. fenar─č─▒.
FANARAG├ŹU, fanaragii, s. m. (├Änv.) Persoan─â care aprindea ╚Öi stingea felinarele de pe str─âzi; lampagiu. ÔÇô Din tc. fenar─č─▒.
FANARAG├ŹU, fanaragii, s. m. (├Änvechit) Persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu aprinderea felinarelor de pe str─âzi; lampagiu. Fanaragiul, mo╚Ö Gheorghe Baciu, a╚Öez─â scara la f├«narul din fa╚Ťa por╚Ťii, se urc─â ├«ncet, scoase p─âm─âtuful aprins din felin─âra╚Öul lui ╚Öi aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. Fanaragiul companiei de gaz a ├«nceput s─â ├«nchid─â becurile. Se face ziu─â. CARAGIALE, O. II 178.
fanarag├şu (├«nv.) s. m., art. fanarag├şul; pl. fanarag├şi, art. fanarag├şii (-gi-ii)
fanarag├şu s. m., art. fanarag├şul; pl. fanarag├şi, art. fanarag├şii
FANARAG├ŹU s. v. lampagiu.
FANARAG├ŹU ~i m. ├«nv. Persoan─â care aprindea ╚Öi stingea felinarele pe str─âzi; lampagiu. /<turc. fenar─či
fanarag├şu2, fanarag├şi, s.m. (├«nv.) fanariot.
fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde fanarele: fanaragii cari strigau regulat raita NEGR. [Turc. FANARDJI].
fanaragiu m. fanariot (ironic): pe când Domnii greci cei fanaragii AL.
fanarag├ş┼ş m. (turc. fenar─či, fener─či). Mold. Cel care aprinde fanarele de pe strade.
fanaragiu s. v. LAMPAGIU.

Fanaragiu dex online | sinonim

Fanaragiu definitie

Intrare: fanaragiu
fanaragiu substantiv masculin
Intrare: fânaragiu
fânaragiu