familist, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 6 / V: (înv) ~stru / Pl: ~iști / E: familie + -istJ 1 Persoană căsătorită (cu copii). 2 (Reg) Familier¹.

FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist.

FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist.

FAMILÍST, familiști, s. m. (Familiar) Bărbat căsătorit. Eu am ambiț, domnule, cînd e vorba la o adică de onoarea mea de familist. CARAGIALE, O. I 44. ◊ (Adjectival) Ofițerii familiști... cutreierau prăvăliile și se aprovizionau. BART, E. 140.

familíst s. m., pl. familíști

familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste

familíst s. m., pl. familíști

familístă s. f., pl. familíste

FAMILÍST s. v. căsătorit.

Familist ≠ burlac, celibatar, holtei, flăcău

FAMILÍST, -Ă s.m. și f. Persoană căsătorită. [< familie + -ist].

FAMILÍST, -Ă s. m. f. persoană căsătorită, care și-a întemeiat o familie. (< familie + -ist)

FAMILÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care și-a constituit o familie; om cu familie. /familie + suf. ~ist

familist m. om cu familie: onoarea mea de familist CAR.

*familíst m. (d. familie). Om cu familie, maĭ ales care are copiĭ.