familiarizat definitie

19 definiții pentru familiarizat

familiariza vt [At: ODOBESCU, S. I, 261 / P: ~li-a~ / Pzi: ~zez / E: fr familiariser] 1-2 A (se) obișnui cu ceva sau cu cineva printr-un contact mai îndelungat.
familiarizat1 sns [At: MDA ms / P: ~li-a~ / E: familiariza] (Rar) Familiarizare.
familiarizat2, ~ă a [At: IORGA, L. I, 30 / P: ~li-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: familiariza] Obișnuit cu ceva sau cineva.
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Refl. A se obișnui, a se deprinde cu o idee, cu o problemă, cu o situație etc.; a căpăta cunoștințe într-un anumit domeniu. O vizită, două, trei, pînă să se familiarizeze cu atmosfera... cu inerția uzinei. CĂLUGĂRU, O. P. 90. De cînd tot venim, ne-am familiarizat cu gara. SAHIA, N. 50. Ai să te orientezi și o să te familiarizezi cu situația. REBREANU, P. S. 140. ◊ Tranz. Școala care o făcuse... o familiarizase întrucîtva cu această viață de spital. BART, E. 313. Hogii turci îl familiarizară cu limba și literatura otomană. ODOBESCU, S. I 261.
FAMILIARIZÁT, -Ă, familiarizați, -te, adj. Obișnuit (cu cineva sau cu ceva), bun cunoscător al unei idei, al unei probleme, al unei situații etc. Luca Stroici, Ureche, Costineștii, Dosoftei... sînt mai mult sau mai puțin familiarizați cu cultura apuseană. IBRĂILEANU, SP. CR. 6.
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizá vb. (sil. -li-a-), ind. prez.1 sg. familiarizéz, 3 sg. și pl. familiarizeáză
FAMILIARIZÁ vb. v. aclimatiza.
FAMILIARIZÁT adj. v. aclimatizat.
FAMILIARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu (ceva); a cunoaște sau a face să cunoască mai bine un lucru, a (se) deprinde cu ceva. [< fr. familiariser].
FAMILIARIZÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva. (< fr. familiariser)
A FAMILIARIZÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se familiarizeze. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser
A SE FAMILIARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni familiar cu ceva; a se deprinde, luând cunoștința îndeaproape. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser
familiarizà v. a (se face) familiar, de aproape cunoscut.
*familiarizéz v. tr. (d. familiar; fr. -ariser). Fac familiar, deprind. V. refl. Mă deprind: aceștĭ elevĭ s’aŭ familiarizat cu fizica.
FAMILIARIZA vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ în noul mediu.)
FAMILIARIZAT adj. acomodat, dedat, deprins, obișnuit. (Un om ~.)

familiarizat dex

Intrare: familiariza
familiariza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-a-
Intrare: familiarizat
familiarizat