familiariza vt [At: ODOBESCU, S. I, 261 / P: ~li-a~ / Pzi: ~zez / E: fr familiariser] 1-2 A (se) obișnui cu ceva sau cu cineva printr-un contact mai îndelungat.

familiarizare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 369 / P: ~li-a~ / Pl: ~zări / E: familiariza] Acomodare cu ceva sau cu cineva printr-un contact mai îndelungat Si: (rar) familiarizat1.

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.

FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza.

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.

FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza.

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Refl. A se obișnui, a se deprinde cu o idee, cu o problemă, cu o situație etc.; a căpăta cunoștințe într-un anumit domeniu. O vizită, două, trei, pînă să se familiarizeze cu atmosfera... cu inerția uzinei. CĂLUGĂRU, O. P. 90. De cînd tot venim, ne-am familiarizat cu gara. SAHIA, N. 50. Ai să te orientezi și o să te familiarizezi cu situația. REBREANU, P. S. 140. ◊ Tranz. Școala care o făcuse... o familiarizase întrucîtva cu această viață de spital. BART, E. 313. Hogii turci îl familiarizară cu limba și literatura otomană. ODOBESCU, S. I 261.

FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza; obișnuință, cunoaștere îndeaproape. A avea pretenția... de a stabili... criterii rigide... arată foarte puțină familiarizare cu disciplinele care se ocupă de aceste manifestări. GHEREA, ST. CR. III 58.

familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză

familiarizáre (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizắrii

familiarizá vb. (sil. -li-a-), ind. prez.1 sg. familiarizéz, 3 sg. și pl. familiarizeáză

familiarizáre s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. familiarizării, pl. familiarizări

FAMILIARIZÁ vb. v. aclimatiza.

FAMILIARIZÁRE s. v. aclimatizare.

FAMILIARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu (ceva); a cunoaște sau a face să cunoască mai bine un lucru, a (se) deprinde cu ceva. [< fr. familiariser].

FAMILIARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) familiariza și rezultatul ei; acomodare. [< familiariza].

FAMILIARIZÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva. (< fr. familiariser)

A FAMILIARIZÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se familiarizeze. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser

A SE FAMILIARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni familiar cu ceva; a se deprinde, luând cunoștința îndeaproape. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser

familiarizà v. a (se face) familiar, de aproape cunoscut.

*familiarizéz v. tr. (d. familiar; fr. -ariser). Fac familiar, deprind. V. refl. Mă deprind: aceștĭ elevĭ s’aŭ familiarizat cu fizica.

FAMILIARIZA vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ în noul mediu.)

FAMILIARIZARE s. aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, deprindere, obișnuire. (~ unei plante într-un mediu nou.)