Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru familiar

familiar, ~─â a [At: MARCOVICI, D. 108/28 / V: (├«nv) ~ier / Pl: ~i, ~e / E: fr familier, lat familiaris] 1 (D. exprimare, limbaj, stil) Care este folosit ├«n (sau apropiat de) vorbirea obi╚Önuit─â Si: nepreten╚Ťios, simplu. 2 (D. atitudini comport─âri etc., pex d. oameni) Simplu ╚Öi prietenos Si: neafectat, neconven╚Ťional. 3 (Pex) Lipsit de respect. 4 Care este binecunoscut cuiva.
FAMILI├üR, -─é, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit ├«n (sau apropiat de) vorbirea obi╚Önuit─â; simplu, f─âr─â preten╚Ťii. ÔÖŽ (Despre atitudini, comport─âri etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este f─âr─â respectul cuvenit, ireveren╚Ťios. 2. Care este bine cunoscut, obi╚Önuit cuiva. [Pr.: -li-ar] ÔÇô Din fr. familier, lat. familiaris.
FAMILI├üR, -─é, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit ├«n (sau apropiat de) vorbirea obi╚Önuit─â; simplu, f─âr─â preten╚Ťii. ÔÖŽ (Despre atitudini, comport─âri etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este f─âr─â respectul cuvenit, ireveren╚Ťios. 2. Care este binecunoscut, obi╚Önuit cuiva. [Pr.: -li-ar] ÔÇô Din fr. familier, lat. familiaris.
FAMILI├üR, -─é, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Simplu, f─âr─â preten╚Ťii, apropiat de vorbirea obi╚Önuit─â. V. intim. Coresponden╚Ť─â scris─â ├«ntr-un stil familiar. Ôľş Am luat cuvintele ei ca o expresie familiar─â de polite╚Ť─â. IBR─éILEANU, A. 166. ÔÖŽ (Despre atitudini, comport─âri etc. sau despre persoane) Simplu, nepreten╚Ťios, neafectat, prietenos. Nu po╚Ťi fi familiar─â cu toat─â lumea ╚Öi atunci se pare c─â e╚Öti numai cu unii. CAMIL PETRESCU, U. N. 122. ÔÖŽ F─âr─â respectul cuvenit; ireveren╚Ťios. 2. Bine cunoscut, obi╚Önuit. ├Änf─â╚Öurat ├«n bl─ânuri, ├«nfundat ├«n sanie, cercam s─â recunosc sub n─âme╚Ťi locurile familiare alt─âdat─â, C. PETRESCU, S. 123. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-ar.
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiár (prietenos, obișnuit) adj. m. (sil. -li-ar), pl. familiári; f. sg. familiáră, pl. familiáre
FAMILIÁR adj. 1. obișnuit, simplu. (Stil, limbaj ~.) 2. v. prietenos. 3. v. cunoscut.
FAMILI├üR, -─é adj. 1. Neafectat, prietenos; nepreten╚Ťios. ÔÖŽ Intim, de-al familiei. 2. Cunoscut, ╚Ötiut, obi╚Önuit. [Pron. -li-ar. / cf. fr. familier, lat. familiaris].
FAMILI├üR, -─é adj. 1. (despre exprimare, limbaj, comportare) prietenos; simplu, nepreten╚Ťios. ÔŚŐ intim, apropiat, neprotocolar. 2. cunoscut, ╚Ötiut, obi╚Önuit. (< fr. familier, lat. familiaris)
FAMILI├üR ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi adverbial (despre atitudini, comport─âri, limbaj etc.) Care este lipsit de preten╚Ťii. Ton ~. 2) Care este lipsit de respect; necuviincios. 3) Care este obi╚Önuit pentru cineva; ╚Ötiut bine. [Sil. -li-ar] /<fr. familier, lat. familiaris
familiar a. 1. fără ceremonii, ca în familie: a fi familiar cu cineva; 2. ce se știe din deprindere: scrima îi este familiară; 3. cu totul simplu: stil familiar.
*famili├ír, -─â adj. (lat. familiaris). De familie: v─şa╚Ť─â familiar─â, afacer─ş familiare (uni─ş zic familial, dup─â fr., ce─şa ce nu e recomandabil). Intim, cunoscut de aproape: a fi familiar cu cineva. Bine ╚Ötiut, cunoscut: Parisu e familiar multor Rom├ón─ş. Simplu, f─âr─â ceremoni─ş: primire familiar─â, stil familiar. S. m. Intim: acesta e din familiari─ş ministrulu─ş. Adv. Ca ├«n familie, intim: a te purta familiar cu cineva.
FAMILIAR adj. 1. obi╚Önuit, simplu. (Stil ~.) 2. afectuos, cordial, intim, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a conversa╚Ťiei.) 3. cunoscut, ╚Ötiut. (Locuri ~.)
FAMILIÁR, -Ă adj. (cf. fr. familier, lat. familiaris): în sintagmele cuvânt familiar, exprimare familiară, limbaj familiar, stil familiar și vorbire familiară (v.).

Familiar dex online | sinonim

Familiar definitie

Intrare: familiar
familiar adjectiv
  • silabisire: -li-ar