falsifica vt [At: MAIORESCU, CR. II, 245 / V: (pop) ~lși~ / Pzi: falsific / E: fr falsifier, lat falsificare] 1 A confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela Si: a contraface, a plăsmui. 2 (Jur; spc) A comite un fals (18). 3 A prezenta altfel decât este în realitate Si: a altera (9), a deforma, a denatura.

falsificare sf [At: IORGA, L. I, 548 / V: (pop) ~își~ / Pl: ~cări / E: falsifica] 1 Contrafacere. 2 (Jur) Comitere de fals (18) Si: falsificație (2). 3 Denaturare a adevărului Si: falsificație (3).

falșificare sf vz falsificare

FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.

FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica.

FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.

FALȘIFICÁRE s. f. v. falsificare.

FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.

FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica.

FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.

FALȘIFICÁRE s. f. v. falsificare.

FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui, a contraface, a plastografia. Pentru ce ai falsificat dosarul?... – N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. 2. A prezenta altfel decît este de fapt; a denatura. Presa timpului a căutat în toate chipurile să bagatelizeze opera dramatică a lui Caragiale, să-i falsifice adevărata-i și adînca-i semnificație. V. ROM. ianuarie 1952, 225. – Variantă: falșificá vb. I.

FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica; alterare, denaturare, contrafacere. Falsificarea realității, așezarea la temelia operei dramatice a unui conflict inventat fac ca întreaga piesă să devină nerealistă, artificială. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/4. – Variantă: falșificáre s. f.

FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.

FALȘIFICÁRE s. f. v. falsificare.

falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică

falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri

falsificá vb., ind. prez. 1 sg. falsífic, 3 sg. și pl. falsífică

falsificáre s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări

FALSIFICÁ vb. 1. v. contraface. 2. (fam. și peior.) v. plastografia. 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. v. denatura.

FALSIFICÁRE s. 1. (fam. și peior.) plastografiere. (~ semnăturii cuiva.) 2. (concr.) contrafacere, fals, falsificație, plăsmuire. (Acest document este o ~.) 3. măsluială, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) 4. v. denaturare.

FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenția de a înșela; a contraface. 2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i. falsífic, 3,6 -ică, var. falșifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face].

FALSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; falsificație. [< falsifica].

FALȘIFICÁ vb. I. v. falsifica.

FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)

A FALSIFICÁ falsífic tranz. 1) (adevăruri, obiecte etc.) A face să fie fals (printr-o denaturare intenționată). 2) A imita în scop de fraudă; a contraface. ~ o iscălitură. /<fr. falsifier, lat. falsificare

falsificà v. 1. a contraface sau imita ceva cu intențiunea de a înșela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul.

falsificare f. 1. acțiunea de a falsifica; 2. lucru falsificat.

*falsífic, a -á v. tr. (lat. falsifico, -áre, construit ca și codific). Fac fals, alterez ca să înșel: a falsifica un act, o monetă, o băutură; îmĭ falsific vorba. – Greșit falșífic.

*falsificațiúne f. (d. falsific). Acțiunea de a falsifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

FALSIFICA vb. 1. a contraface, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (A ~ băutura.) 2. (fam. și peior.) a plastografia. (I-a ~ semnătura.) 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

FALSIFICARE s. 1. (fam. și peior.) plastografiere. (~ semnăturii cuiva.) 2. contrafacere, fals, falsificație, plăsmuire. (Acest document este o ~.) 3. măsluială, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) 4. alterare, deformare, denaturare, escamotare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.)

FALSIFICÁRE (< falsifica, după fr. falsification) s. f. Acțiunea de a falsifica. ◊ (Dr.) F. de monede sau de alte valori; f. de timbre, mprci sau bilete de transport; de valori străine; f. a instrumentelor oficiale de autentificare sau de marcare = infracțiuni constând în săvârșirea unor fapte de contrafacere, imitare, reproducere neautorizată etc. a bunurilor sau valorilor menționate, în vederea folosirii sau punerii lor în circulație.