Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru falt

falt sn vz fald
fal╚Ť sn [At: ├«. IONESCU, M. 702 / V: (reg) fan╚Ť / Pl: ~uri / E: ger Falz(eisen)] 1 Cu╚Ťit cu care t─âb─âcarii cur─â╚Ť─â pielea de carne. 2 (Lpl) Buc─â╚Ťi mici de piele ce rezult─â la prelucrarea pieilor la ma╚Öina de f─âl╚Ťuit. 3 Cle╚Öte special pentru tragerea pe calapod a fe╚Ťelor de ├«nc─âl╚Ť─âminte. 4 T─âietur─â f─âcut─â pe marginea unei sc├ónduri, ╚Ťigle etc. ce permite ├«mbinarea cu alt─â sc├óndur─â, ╚Ťigl─â etc. prelucrat─â corespunz─âtor. 5 ├Ändoitur─â a marginii unei foi de tabl─â care permite ├«mbinarea cu alt─â tabl─â. 6-7 (Pex) ├«mbinare prin fal╚Ť (4-5). 8 Ma╚Öin─â pentru str├óns muchia f─âl╚Ťuit─â la burlanele de tabl─â. 9 (Pgr) F├ó╚Öie de p├ónz─â sau de h├órtie rezistent─â de care se lipesc plan╚Öele ├«ntr-un volum.
FAL╚Ü, fal╚Ťuri, s. n. 1. Cle╚Öte de form─â special─â, folosit la tragerea pe calapod a fe╚Ťelor ├«nc─âl╚Ť─âmintei. 2. Fiecare dintre buc─â╚Ťile mici de piele care cad ├«n urma prelucr─ârii pieilor la ma╚Öina de f─âl╚Ťuit. 3. T─âietur─â, scobitur─â f─âcut─â pe marginea unei sc├ónduri, a unei ╚Ťigle etc., pentru a permite ├«mbinarea cu alt─â sc├óndur─â, ╚Ťigl─â etc. cu o t─âietur─â corespunz─âtoare. ÔÖŽ ├Ändoitur─â f─âcut─â de-a lungul marginii unei foi de tabl─â sub╚Ťire, pentru a permite ├«mbinarea cu alt─â foaie; p. ext. ├«mbinare astfel realizat─â. 4. (Poligr.) Benti╚Ť─â de p├ónz─â sau de h├órtie rezistent─â de care se lipesc plan╚Öele intercalate ├«ntr-un volum. ÔÇô Din germ. Falz[eisen].
FAL╚Ü, fal╚Ťuri, s. n. 1. Cle╚Öte de form─â special─â, folosit la tragerea pe calapod a fe╚Ťelor ├«nc─âl╚Ť─âmintei. 2. Fiecare dintre buc─â╚Ťile mici de piele care cad ├«n urma prelucr─ârii pieilor la ma╚Öina de f─âl╚Ťuit. 3. T─âietur─â, scobitur─â f─âcut─â pe marginea unei sc├ónduri, a unei ╚Ťigle etc., pentru a permite ├«mbinarea cu alt─â sc├óndur─â, ╚Ťigl─â etc. cu o t─âietur─â corespunz─âtoare. ÔÖŽ ├Ändoitur─â f─âcut─â de-a lungul marginii unei foi de tabl─â sub╚Ťire, pentru a permite ├«mbinarea cu alt─â foaie; p. ext. ├«mbinare astfel realizat─â. 4. (Poligr.) Benti╚Ť─â de p├ónz─â sau de h├órtie rezistent─â de care se lipesc plan╚Öele intercalate ├«ntr-un volum. ÔÇô Din germ. Falz[eisen].
FAL╚Ü, fal╚Ťuri, s. n. 1. Cu╚Ťit folosit de t─âb─âcari pentru egalizarea grosimii pieilor dup─â t─âb─âcire. 2. (Mai ales la pl.) Buc─â╚Ťele mici de piele care cad de la ma╚Öina de f─âl╚Ťuit. 3. T─âietur─â, scobitur─â f─âcut─â ├«n lungul marginii unei sc├«nduri, a unei ╚Ťigle sau a unei c─âr─âmizi pentru a permite ├«mbinarea cu alt─â sc├«ndur─â, ╚Ťigl─â, c─âr─âmid─â t─âiat─â la fel. ÔÖŽ ├Ändoitur─â f─âcut─â de-a lungul marginii unei foi de tabl─â pentru a permite ├«mbinarea cu alt─â foaie.
f├íl╚Ť s.n. 1 T─âietur─â f─âcut─â ├«n lungul marginii unei piese, unei sc├ónduri, unei ╚Ťigle etc. pentru a permite ├«mbinarea cu o alt─â pies─â, cu o alt─â sc├óndur─â, cu o alt─â ╚Ťigl─â etc. care are o t─âietur─â corespunz─âtoare. 2 ├Ändoitur─â f─âcut─â de-a lungul marginii unei foi sub╚Ťiri de tabl─â pentru a permite ├«mbinarea cu o alt─â foaie de tabl─â. ÔÖŽ Ext. ├Ämbinarea astfel realizat─â. ÔÖŽ Ma╚Öin─â pentru str├óns muchia f─âl╚Ťuit─â la burlanele de tabl─â. 3 ├Ändoitur─â a unei coli de h├órtie. 4 (tipogr.) Benti╚Ť─â de p├ónz─â sau de h├órtie rezistent─â, de care se lipesc plan╚Öele intercalate ├«ntr-un volum. 5 Cle╚Öte de form─â special─â, folosit la tragerea pe calapod a fe╚Ťelor ├«nc─âl╚Ť─âmintei. 6 (ind. piel.) Fiecare dintre buc─â╚Ťile mici de piele care cad ├«n urma prelucr─ârii pieilor la ma╚Öina de f─âl╚Ťuit. 7 (t─âb.) Cu╚Ťit cu care t─âb─âcarii cur─â╚Ť─â pielea de carne. ÔÇó pl. -uri. / <germ. Falz[eisen].
fal╚Ť s. n., pl. f├íl╚Ťuri
fal╚Ť s. n., pl. f├íl╚Ťuri
FALȚ s. (TIPOGR.) ongleu.
FAL╚Ü s. n. 1. t─âietur─â ├«n lungul marginii unei piese care se ├«mbin─â cu o alt─â pies─â. 2. cle╚Öte special pentru tragerea pe calapod a fe╚Ťelor ├«nc─âl╚Ť─âmintei. 3. benti╚Ť─â pe care se lipesc plan╚Öele ├«ntr-un volum, h─âr╚Ťile ├«ntr-un atlas etc. (< germ. Falz/eisen/)
fal╚Ť (f├íl╚Ťuri), s. n. ÔÇô 1. ╚śtraif de leg─âtorie. ÔÇô 2. Scobitur─â, ╚Öan╚Ť la cotorul c─âr╚Ťii legate. ÔÇô 3. Canelur─â, ╚Öan╚Ť la cotorul c─âr╚Ťii legate. ÔÇô 4. Lam─â pentru desprins carnea de pe piei. ÔÇô Var. fel╚Ť, s. n. (╚Ötraif). Germ. Falz (DAR), la sensul 4 cu cel al germ. Falzeisen. ÔÇô Der. f─âl╚Ťui, vb. (a ├«ndoi colile care alc─âtuiesc o carte), din germ. falzen (Borcea 186); f─âl╚Ťuial─â, s. f. (├«ndoire); f─âl╚Ťuitor, s. m. (persoan─â care execut─â opera╚Ťia de a f─âl╚Ťui); f─âl╚Ťuitoare, s. f. (unealt─â cu care se f─âl╚Ťuie╚Öte; rindea). Cf. ngr. ¤ć╬▒╬╗¤ä¤â╬ş¤ä¤ä╬▒ ÔÇ×cu╚Ťit de cizmarÔÇŁ.
FAL╚Ü ~uri n. 1) Unire a foilor de tabl─â prin ├«ndoirea marginilor al─âturate. 2) T─âietur─â f─âcut─â pe marginea unei piese (sc├óndur─â, ╚Ťigl─â etc.) pentru a o putea uni cu o alt─â pies─â (de acela╚Öi fel). 3) Cu╚Ťit folosit ├«n t─âb─âc─ârie cu care se uniformizeaz─â grosimea pielii. 4) Cle╚Öte de form─â special─â folosit la tragerea pe calapod a fe╚Ťelor ├«nc─âl╚Ť─âmintei. /<germ. Falz[eisem]
falt, f├ílturi, s.n. (reg.; la rochii) cut─â, ├«ncre╚Ťitur─â.
falt n. cut─â ori ├«ncre╚Ťitur─â (la rochi, haine). [Nem╚Ť. FALTE].
fal╚Ť, fal╚Ťuri, s.n. ÔÇô (reg.) 1. ├Äncre╚Ťitur─â, cut─â. 2. T─âietur─â executat─â pe cantul sc├óndurii pentru a permite ├«mbinarea. ÔÇô Din germ. Falz(eisen) ÔÇ×├«ndoitur─â, cut─âÔÇŁ (DA, DER, DEX, MDA).

Falt dex online | sinonim

Falt definitie

Intrare: fal╚Ť
fal╚Ť substantiv neutru
Intrare: falt
falt