falsificat definitie

2 intrări

28 definiții pentru falsificat

falsifica vt [At: MAIORESCU, CR. II, 245 / V: (pop) ~lși~ / Pzi: falsific / E: fr falsifier, lat falsificare] 1 A confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela Si: a contraface, a plăsmui. 2 (Jur; spc) A comite un fals (18). 3 A prezenta altfel decât este în realitate Si: a altera (9), a deforma, a denatura.
falsificat1 sns [At: MDA ms / E: falsifica] (Nob) 1-3 Falsificare (1-3).
falsificat2, ~ă [At: EMINESCU, î. V, 7 / V: (pop) ~lși~ / Pl: ~ați, ~e / E: falsifica] 1 a Imitat astfel încât să pară autentic, cu scopul de a înșela. 2 sn (Îvr) Obiect a cărui substanță a fost denaturată.
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.
FALSIFICÁT, -Ă, falsificați, -te, adj. Imitat, schimbat, transformat etc. astfel încât să pară autentic, cu scopul de a înșela. [Var.: (pop.) falșificát, -ă adj.] – V. falsifica.
FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.
FALSIFICÁT, -Ă, falsificați, -te, adj. Imitat, schimbat, transformat etc. astfel încât să pară autentic, cu scopul de a înșela. [Var.: (pop.) falșificát, -ă adj.] – V. falsifica.
FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui, a contraface, a plastografia. Pentru ce ai falsificat dosarul?... – N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. 2. A prezenta altfel decît este de fapt; a denatura. Presa timpului a căutat în toate chipurile să bagatelizeze opera dramatică a lui Caragiale, să-i falsifice adevărata-i și adînca-i semnificație. V. ROM. ianuarie 1952, 225. – Variantă: falșificá vb. I.
FALSIFICÁT, -Ă, falsificați, -te, adj. Imitat cu scopul de a înșela; alterat, denaturat, contrafăcut. Vi s-au adus învinuiri evident false, s-au depus împotriva voastră probe falsificate. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 1/5. – Variantă: falșificát, -ă adj.
FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificá vb., ind. prez. 1 sg. falsífic, 3 sg. și pl. falsífică
FALSIFICÁ vb. 1. v. contraface. 2. (fam. și peior.) v. plastografia. 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. v. denatura.
FALSIFICÁT adj. 1. v. contrafăcut. 2. (fam. și peior.) plastografiat. (Iscălitură ~.) 3. contrafăcut, (pop.) dres, făcut, prefăcut, (reg.) stricat. (Vin ~.) 4. v. fals. 5. măsluit. (Alegeri ~.)
Falsificat ≠ adevărat
FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenția de a înșela; a contraface. 2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i. falsífic, 3,6 -ică, var. falșifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face].
FALȘIFICÁ vb. I. v. falsifica.
FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)
A FALSIFICÁ falsífic tranz. 1) (adevăruri, obiecte etc.) A face să fie fals (printr-o denaturare intenționată). 2) A imita în scop de fraudă; a contraface. ~ o iscălitură. /<fr. falsifier, lat. falsificare
falsificà v. 1. a contraface sau imita ceva cu intențiunea de a înșela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul.
*falsífic, a v. tr. (lat. falsifico, -áre, construit ca și codific). Fac fals, alterez ca să înșel: a falsifica un act, o monetă, o băutură; îmĭ falsific vorba. – Greșit falșífic.
FALSIFICA vb. 1. a contraface, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (A ~ băutura.) 2. (fam. și peior.) a plastografia. (I-a ~ semnătura.) 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
FALSIFICAT adj. 1. contrafăcut, (pop.) dres, făcut, prefăcut, (reg.) stricat. (Vin ~.) 2. (fam. și peior.) plastografiat. (Iscălitură ~.) 3. contrafăcut, fals, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Un document ~.) 4. fals, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~.) 5. măsluit. (Alegeri ~.)

falsificat dex

Intrare: falsificat
falsificat adjectiv
falșificat
Intrare: falsifica
falșifica verb grupa I conjugarea I
falsifica verb grupa I conjugarea I