Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru falsificare

falsifica vt [At: MAIORESCU, CR. II, 245 / V: (pop) ~l╚Öi~ / Pzi: falsific / E: fr falsifier, lat falsificare] 1 A confec╚Ťiona un lucru asem─ân─âtor cu altul, cu scopul de a ├«n╚Öela Si: a contraface, a pl─âsmui. 2 (Jur; spc) A comite un fals (18). 3 A prezenta altfel dec├ót este ├«n realitate Si: a altera (9), a deforma, a denatura.
falsificare sf [At: IORGA, L. I, 548 / V: (pop) ~├«╚Öi~ / Pl: ~c─âri / E: falsifica] 1 Contrafacere. 2 (Jur) Comitere de fals (18) Si: falsifica╚Ťie (2). 3 Denaturare a adev─ârului Si: falsifica╚Ťie (3).
falșificare sf vz falsificare
FALSIFIC├ü, fals├şfic, vb. I. Tranz. 1. A alc─âtui, a confec╚Ťiona un lucru asem─ân─âtor cu altul, cu scopul de a ├«n╚Öela; a pl─âsmui; a contraface. ÔÖŽ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel dec├ót este ├«n realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) fal╚Öific├í vb. I] ÔÇô Din fr. falsifier, lat. falsificare.
FALSIFIC├üRE, falsific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a falsifica ╚Öi rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) fal╚Öific├íre s. f.] ÔÇô V. falsifica.
FAL╚śIFIC├ü vb. I v. falsifica.
FAL╚śIFIC├üRE s. f. v. falsificare.
FALSIFIC├ü, fals├şfic, vb. I. Tranz. 1. A alc─âtui, a confec╚Ťiona un lucru asem─ân─âtor cu altul, cu scopul de a ├«n╚Öela; a pl─âsmui; a contraface. ÔÖŽ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel dec├ót este ├«n realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) fal╚Öific├í vb. I] ÔÇô Din fr. falsifier, lat. falsificare.
FALSIFIC├üRE, falsific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a falsifica ╚Öi rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) fal╚Öific├íre s. f.] ÔÇô V. falsifica.
FAL╚śIFIC├ü vb. I v. falsifica.
FAL╚śIFIC├üRE s. f. v. falsificare.
FALSIFIC├ü, fals├şfic, vb. I. Tranz. 1. A alc─âtui, a confec╚Ťiona un lucru asem─ân─âtor cu altul, cu scopul de a ├«n╚Öela; a pl─âsmui, a contraface, a plastografia. Pentru ce ai falsificat dosarul?... ÔÇô N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. 2. A prezenta altfel dec├«t este de fapt; a denatura. Presa timpului a c─âutat ├«n toate chipurile s─â bagatelizeze opera dramatic─â a lui Caragiale, s─â-i falsifice adev─ârata-i ╚Öi ad├«nca-i semnifica╚Ťie. V. ROM. ianuarie 1952, 225. ÔÇô Variant─â: fal╚Öific├í vb. I.
FALSIFIC├üRE, falsific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a falsifica; alterare, denaturare, contrafacere. Falsificarea realit─â╚Ťii, a╚Öezarea la temelia operei dramatice a unui conflict inventat fac ca ├«ntreaga pies─â s─â devin─â nerealist─â, artificial─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/4. ÔÇô Variant─â: fal╚Öific├íre s. f.
FAL╚śIFIC├ü vb. I v. falsifica.
FAL╚śIFIC├üRE s. f. v. falsificare.
falsific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 fals├şfic─â
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri
falsific├í vb., ind. prez. 1 sg. fals├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. fals├şfic─â
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări
FALSIFICÁ vb. 1. v. contraface. 2. (fam. și peior.) v. plastografia. 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. v. denatura.
FALSIFIC├üRE s. 1. (fam. ╚Öi peior.) plastografiere. (~ semn─âturii cuiva.) 2. (concr.) contrafacere, fals, falsifica╚Ťie, pl─âsmuire. (Acest document este o ~.) 3. m─âsluial─â, m─âsluire, m─âsluit. (~ alegerilor.) 4. v. denaturare.
FALSIFIC├ü vb. I. tr. 1. A face un lucru s─â semene cu altul cu inten╚Ťia de a ├«n╚Öela; a contraface. 2. A prezenta altfel dec├ót este; a denatura. [P.i. fals├şfic, 3,6 -ic─â, var. fal╚Öifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus ÔÇô fals, facere ÔÇô a face].
FALSIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a falsifica ╚Öi rezultatul ei; falsifica╚Ťie. [< falsifica].
FAL╚śIFIC├ü vb. I. v. falsifica.
FALSIFIC├ü vb. tr. 1. a face un lucru s─â semene cu altul, cu inten╚Ťia de a ├«n╚Öela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)
A FALSIFIC├ü fals├şfic tranz. 1) (adev─âruri, obiecte etc.) A face s─â fie fals (printr-o denaturare inten╚Ťionat─â). 2) A imita ├«n scop de fraud─â; a contraface. ~ o isc─âlitur─â. /<fr. falsifier, lat. falsificare
falsific├á v. 1. a contraface sau imita ceva cu inten╚Ťiunea de a ├«n╚Öela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul.
falsificare f. 1. ac╚Ťiunea de a falsifica; 2. lucru falsificat.
*fals├şfic, a -├í v. tr. (lat. falsifico, -├íre, construit ca ╚Öi codific). Fac fals, alterez ca s─â ├«n╚Öel: a falsifica un act, o monet─â, o b─âutur─â; ├«m─ş falsific vorba. ÔÇô Gre╚Öit fal╚Ö├şfic.
*falsifica╚Ťi├║ne f. (d. falsific). Ac╚Ťiunea de a falsifica. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
FALSIFICA vb. 1. a contraface, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (A ~ băutura.) 2. (fam. și peior.) a plastografia. (I-a ~ semnătura.) 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
FALSIFICARE s. 1. (fam. ╚Öi peior.) plastografiere. (~ semn─âturii cuiva.) 2. contrafacere, fals, falsifica╚Ťie, pl─âsmuire. (Acest document este o ~.) 3. m─âsluial─â, m─âsluire, m─âsluit. (~ alegerilor.) 4. alterare, deformare, denaturare, escamotare, mistificare, mistifica╚Ťie, r─âst─âlm─âcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.)
FALSIFIC├üRE (< falsifica, dup─â fr. falsification) s. f. Ac╚Ťiunea de a falsifica. ÔŚŐ (Dr.) F. de monede sau de alte valori; f. de timbre, mprci sau bilete de transport; de valori str─âine; f. a instrumentelor oficiale de autentificare sau de marcare = infrac╚Ťiuni const├ónd ├«n s─âv├ór╚Öirea unor fapte de contrafacere, imitare, reproducere neautorizat─â etc. a bunurilor sau valorilor men╚Ťionate, ├«n vederea folosirii sau punerii lor ├«n circula╚Ťie.

Falsificare dex online | sinonim

Falsificare definitie

Intrare: falsifica
falșifica verb grupa I conjugarea I
falsifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: falsificare
falșificare
falsificare substantiv feminin
Intrare: falșificare
falșificare