fals definitie

28 definiții pentru fals

fals, ~ă [At: MAIORESCU, CR. I, 279 / V: (înv) falș, falșă (S și: falșe) / Pl: ~lși, ~e a, ~uri sn / E: it falso, lat falsus] 1 a Care este contrar adevărului, realității Si: neadevărat. 2 a Care este contrar exactității Si: eronat, greșit, incorect, inexact. 3 a (D. judecăți, argumentații etc.) Neîntemeiat. 4 a (D. afirmații, mărturii etc.) Care denaturează adevărul pentru a înșela Si: mincinos, (pop) strâmb. 5 a Care nu este autentic Si: contrafăcut, falsificat2 (1). 6 a Care nu este natural Si: artificial (3). 7 a A cărui aparență este înșelătoare. 8 a Care nu este justificat, în anumite condiții. 9 a Care prezintă o anumită asemănare cu obiectul desemnat, fară a avea caracteristicile esențiale ale acestuia. 10-11 a (Îs) Ușă (sau fereastră) ~ă Ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, fiind concepută doar pentru simetrie. 12 a (Atm; îs) Coaste ~e Primele trei coaste din cele cinci care nu sunt articulate direct de stern. 13 a (Med; îs) Membrane ~e Membrane care se formează în gât la difterie. 14 a (D. oameni și manifestările lor) Ipocrit. 15 a (D. sunete, voce etc.) Care nu este confonn exigențelor armoniei muzicale Si: distonant. 16 a (Înv; îs) Vers ~ Vers care nu respectă măsura sau ritmul. 17 a Care deviază de la direcția sau destinația normală, dorită. 18 sn (Jur) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. 19 sn Document falsificat. 20 sn (Jur; îe) A se înscrie în ~ A ataca un act în fața justiției ca neautentic. 21 sn (îae) A contesta formal valabilitatea unei declarații. 22 sn Obiect de artă contrafăcut Si: copie1 (2), imitație. 23 av În mod greșit. 24 av Nefiresc. 25 av În mod ipocrit. 26 av (Muz) În mod distonant.
falș, ~ă a, av, sn vz fals
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
FALȘ, -Ă adj. v. fals.
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
FALȘ, -Ă adj. v. fals.
FALS2, -Ă, falși, -se, adj. 1. Contrar adevărului (v. mincinos, plăsmuit, neîntemeiat); care are numai aparența adevărului (v. neautentic, imitat, artificial). Nu există iluzie mai falsă și mai dăunătoare decît aceea că autocritica ar scădea prestigiul conducătorilor, că nu e de demnitatea lor să recunoască lipsurile și greșelile din activitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare. V. ROM. mai 1953, 215. [Înainte de 23 August] suferința noastră a fost sporită de falsa cultură, de aparența de cultură a clasei noastre conducătoare. SADOVEANU, C. 15. Niciodată n-am citit ceva mai fals și mai neomenesc spus în fraze mai îngrijite și mai armonioase. VLAHUȚĂ, O. A. 459. ◊ Coastă falsă = fiecare din cele cinci coaste inferioare care nu ajung pînă la stern. Ușă falsă, fereastră falsă = ușă, fereastră zidită, făcută numai pentru simetrie. Cheie falsă = cheie potrivită de care se servește o persoană (de obicei cu intenții rele) spre a deschide broasca unei uși străine; șperaclu. Dantură falsă v. dantură.Expr. Falsă aparență = înfățișare înșelătoare. 2. Prefăcut, fățarnic, ipocrit. Falsa lui modestie nu-i poate ascunde orgoliul. ▭ Avea pe buze un zîmbet fals. V. ROM. noiembrie 1953, 244. Pronunță o frază rămasă celebră în rîndurile marinei: «Ce sincer e poporul, ce falși sînt amiralii!» BART, E. 199. I se părea falsă toată bucuria și expansiunea omului acestuia. VLAHUȚĂ, O. A. III 71. ◊ (Adverbial) Oamenii s-au purtat fals cu noi. Nu ne-au spus nimic și au păstrat secret. SADOVEANU, P. M. 288. 3. (Muz.) Care sună contrar legilor armoniei. Ochii bătrînului nu mai zăresc notele; uneori mîna tremură și atunci de pe coardele vioarei scapără acorduri false. DEMETRESCU, O. 142. ◊ (Adverbial; în expr.) A cînta fals = a nu emite sunetele unei melodii la înălțimea justă. – Variantă: falș, -ă (SADOVEANU, Z. C. 249, CAMIL PETRESCU, T. II 185, EMINESCU, N. 35) adj.
FALS1, falsuri, s. n. (Jur.) Alterare a adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, substituire de persoane etc. Nu-i vinovat, că n-a făcut nici un fals în acte publice. SADOVEANU, P. M. 54. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații.
FALȘ, -Ă adj. v. fals2.
fals1 adj. m., pl. falși; f. fálsă, pl. fálse
fals2 s. n., pl. fálsuri
fals adj. m., pl. falși; f. sg. fálsă, g.-d. art. fálsei, pl. fálse
fals s. n., pl. fálsuri
FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, imitat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. v. falsificare. 3. adj. artificial, (livr.) postiș, (reg.) prepus. (Păr ~; dinți ~și.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~și.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strâmb. (Aur ~.) 6. adj. v. artificial. 7. adj. v. greșit. 8. adj. eronat, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O știre ~.) 9. adj. v. mincinos. 10. adj. v. denaturat. 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaștere v. paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strâmb. (Jură ~.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. v. ipocrit. 16. adj. v. afectat. 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)
Fals ≠ adevărat, autentic, original, sincer, neprefăcut
FALS, -Ă adj. 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil; contrafăcut. ♦ Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. ♦ Neîntemeiat. 2. (Fig.; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (Muz.) Care sună contrar legilor armoniei; greșit. [Var. falș, -ă adj. / < lat. falsus, cf. germ. falsch, it. falso].
FALS s.n. Neadevăr, contrafacere. ♦ Schimbare a adevărului într-un act scris prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. [< lat. falsum, cf. it. falso, germ. Falsch].
FALȘ, -Ă adj. v. fals.
FALS, -Ă I. adj. 1. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. ◊ care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) care sună contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadevăr, contrafacere. 2. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)
fals (fálsă), adj. – Care este contrar adevărului, mincinos. – Var. falș. Lat. falsus (sec. XIV). Pronunțarea falș (< germ. falsch, cf. ceh. faleš, pol. falsz, rus. fališ, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se consideră drept incorectă. – Der. fals, s. n. (neadevărat); falsar, s. m. (înv., falsificator), din lat. falsarius (sec. XIX); falset, s. m., din it. falsetto; falsifica, vb., din lat. falsificare (sec. XIX); falsificator, s. m., din fr. falsificateur; falsitate, s. f., din lat. falsitas (sec. XIX).
FALS1 ~să (~și, ~se) 1) Care induce în eroare; contrar adevărului. Mărturie ~să. 2) Care constituie un adevăr aparent; lipsit de autenticitate; contrafăcut. Document ~. 3) (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă lipsă de sinceritate; fără sinceritate; prefăcut; nesincer; artificial; ipocrit; fățarnic. 4) și adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorectă. /<lat. falsus, it. falso
FALS2 ~uri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act care denaturează adevărul, conținând adaosuri, ștersături sau imitarea semnăturii în scopuri frauduloase. /<lat. falsus, it. falso
fals a. 1. contrar adevărului: știre falsă; 2. neîntemeiat: judecată falsă; 3. discordant: notă falsă; 4. mincinos: martur fals; 5. imitat: diamant fals; 6. prefăcut: om fals. ║ n. 1. ceeace-i fals: a discerne falsul de adevăr; 2. imitarea unei semnături, alterarea unui act: a comite un fals. ║ adv. în contra adevărului: a jura fals.
falș a. fals [Nemț. FALSCH].
*fals, -ă adj. (lat. falsus, d. fállere, a înșela; it. falso, fr. faux. V. faliment). Inexact, mincinos, greșit, neadevărat: calcul, drum fals; informațiune, greutate falsă. Prefăcut, perfid: rîs, amic fals; vorbe false. Fără motiv, fără temeĭ: frică falsă. Van, iluzoriŭ: speranță falsă. Artificial: diamant fals. Falsificat, imitat, contrafăcut, calp: monetă, unt fals. Discordant: voce falsă. Aparent, ireal: fericire falsă. Inexact: greutate falsă, calcul fals. Nume fals, nume schimbat, pseŭdonim. S. n., pl. urĭ. Falsitate, lucru fals: a distinge falsu de adevărat. Falsificarea (imitarea) unuĭ act, uneĭ semnaturĭ: a comite un fals în acte publice. A te înscrie în fals, 1) a nega, 2) a denunța ca fals. Adv. În mod fals: a rîde fals. – Greșit falș, care e rus. falĭš, mincĭună, germ. falsch, fals.
FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. contrafacere, falsificare, falsificație, plăsmuire. (Acest document este un ~.) 3. adj. artificial, (livr.) postiș, (reg.) prepus. (Păr ~; dinți ~.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strîmb. (Aur ~.) 6. adj. artificial, contrafăcut, imitat. (Pietre ~.) 7. adj. eronat, greșit, incorect, inexact, neadevărat, (înv. și reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 8. adj. eronat, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O știre ~.) 9. adj. inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~; mărturie ~.) 10. adj. alterat, deformat, denaturat, mistificat, răstălmăcit. (Adevăr ~.) 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaștere = paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strîmb. (Jură ~.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. duplicitar, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 16. adj. afectat, artificial, căutat, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~.) 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)
falsă relație, evoluția aceluiași sunet în două acorduri* succedente sau imediat apropiate; prezența sunetului, cu semnificații armonice diferite, la voci (2) diferite în acorduri alăturate. Aspectul diatonic* al f. nu constituie totuși obiectul unei interdicții atât de stricte, în cadrul armoniei (III, 2) tradiționale, precum aspectul cromatic*. Practica muzicală a cunoscut însă frecvente și pline de efect încălcări ale interdicției, ceea ce a determinat apariția unor licențe arm.; o astfel de licență este și înlănțuirea acordurilor în cadrul sextei* napolitane, după cum admisă este și „îndulcirea” f. prin prezența apogiaturilor*. ♦ Suspiciunea față de f. este mai veche decât interzicerea ei în armonia clasică. Orice succesiune melodică sau arm. prin care, în stilul barocului* de ex. se infiltra o reală sau ascunsă relație tritonică* era considerată o relatio non harmonica. Figurile* muzical-retorice baroce, între care și binecunoscutul passus duriusculus* constituie asemenea relații, admise însă prin finalitatea lor expresiv-simbolică. ♦ Stilurile mai noi ale armoniei, departe de a repudia f., o cultivă ca un mijloc de particularizare a structurii multivocale*. Motivele acestei schimbări de optică sunt multiple: amestecul de funcții* (inclusiv majorul* cu minorul*), suspendarea rezolvării* disonanțelor*, cromatizările intense și concomitente la mai multe voci simultan etc. (pentru stilul post-tonal); mai libera înlănțuire a acordurilor, amestecul de caracteristici modale în același acord, un cromatism „mediat” melodic prin formula cromatică întoarsă etc. (pentru stilul neomodal). Echiv. germ. Querstand.
PHILADELPHUS L., FALSA IASOMIE, FILADELFUS, fam. Saxifragaceae. Gen originar din sudul Europei pînă în Caucaz, Asia, America, cca 45 specii, arbuști exotici, pînă la 3 m înălțime formînd o tufă deasă. Frunze opuse, întregi, denticulate, distant-serate sau distanțate pe margine, pețiol scurt. Flori mari, cca 5 cm diametru, mirositoare, albe, rar galbene sau la bază roșietice, hermafrodite (4 sepale, 4 petale subrotunde, numeroase stamine – 20-40 – ovar inferior), solitare sau în racem dens sau rar, terminal sau în axa frunzei. Fruct, capsulă cu 4 valve și numeroase semințe mici.

fals dex

Intrare: fals (adj.)
fals adj. adjectiv
Intrare: fals (act; -uri)
fals act; -uri substantiv neutru
Intrare: falș
falș