Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru fals

fals, ~─â [At: MAIORESCU, CR. I, 279 / V: (├«nv) fal╚Ö, fal╚Ö─â (S ╚Öi: fal╚Öe) / Pl: ~l╚Öi, ~e a, ~uri sn / E: it falso, lat falsus] 1 a Care este contrar adev─ârului, realit─â╚Ťii Si: neadev─ârat. 2 a Care este contrar exactit─â╚Ťii Si: eronat, gre╚Öit, incorect, inexact. 3 a (D. judec─â╚Ťi, argumenta╚Ťii etc.) Ne├«ntemeiat. 4 a (D. afirma╚Ťii, m─ârturii etc.) Care denatureaz─â adev─ârul pentru a ├«n╚Öela Si: mincinos, (pop) str├ómb. 5 a Care nu este autentic Si: contraf─âcut, falsificat2 (1). 6 a Care nu este natural Si: artificial (3). 7 a A c─ârui aparen╚Ť─â este ├«n╚Öel─âtoare. 8 a Care nu este justificat, ├«n anumite condi╚Ťii. 9 a Care prezint─â o anumit─â asem─ânare cu obiectul desemnat, far─â a avea caracteristicile esen╚Ťiale ale acestuia. 10-11 a (├Äs) U╚Ö─â (sau fereastr─â) ~─â U╚Ö─â (sau fereastr─â) aparent─â, care nu poate fi folosit─â, fiind conceput─â doar pentru simetrie. 12 a (Atm; ├«s) Coaste ~e Primele trei coaste din cele cinci care nu sunt articulate direct de stern. 13 a (Med; ├«s) Membrane ~e Membrane care se formeaz─â ├«n g├ót la difterie. 14 a (D. oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Ipocrit. 15 a (D. sunete, voce etc.) Care nu este confonn exigen╚Ťelor armoniei muzicale Si: distonant. 16 a (├Änv; ├«s) Vers ~ Vers care nu respect─â m─âsura sau ritmul. 17 a Care deviaz─â de la direc╚Ťia sau destina╚Ťia normal─â, dorit─â. 18 sn (Jur) Infrac╚Ťiune s─âv├ór╚Öit─â prin alterarea adev─ârului ├«ntr-un act scris, prin adaosuri sau ╚Öters─âturi, prin imitarea semn─âturii, denaturarea con╚Ťinutului, substituire de persoane etc. 19 sn Document falsificat. 20 sn (Jur; ├«e) A se ├«nscrie ├«n ~ A ataca un act ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei ca neautentic. 21 sn (├«ae) A contesta formal valabilitatea unei declara╚Ťii. 22 sn Obiect de art─â contraf─âcut Si: copie1 (2), imita╚Ťie. 23 av ├Än mod gre╚Öit. 24 av Nefiresc. 25 av ├Än mod ipocrit. 26 av (Muz) ├Än mod distonant.
falș, ~ă a, av, sn vz fals
FALS, -─é, (I) fal╚Öi, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adev─ârului; mincinos, ne├«ntemeiat; care are numai aparen╚Ťa adev─ârului, autenticit─â╚Ťii; imitat, artificial. ÔŚŐ (Anat.) Coast─â fals─â = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul c─âruia se articuleaz─â coastele pe stern. U╚Ö─â (sau fereastr─â) fals─â = u╚Ö─â (sau fereastr─â) aparent─â, care nu poate fi folosit─â, f─âcut─â numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Pref─âcut, f─â╚Ťarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intona╚Ťie; distonant. ÔŚŐ (Adverbial) C├ónt─â fals. II. S. n. (Jur.) Infrac╚Ťiune s─âv├ór╚Öit─â prin alterarea adev─ârului ├«ntr-un act scris, prin adaosuri sau ╚Öters─âturi f─âcute cu rea-credin╚Ť─â, prin imitarea semn─âturii, denaturarea con╚Ťinutului, substituire de persoane etc. ÔŚŐ Expr. A se ├«nscrie ├«n fals = a ataca un act ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei ca neautentic, contraf─âcut: a contesta formal valabilitatea unei declara╚Ťii. [Var.: (I) fal╚Ö, -─â adj.] ÔÇô Din lat. falsus, it. falso.
FAL╚ś, -─é adj. v. fals.
FALS, -─é, (I) fal╚Öi, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adev─ârului: mincinos, ne├«ntemeiat; care are numai aparen╚Ťa adev─ârului, autenticit─â╚Ťii; imitat, artificial. ÔŚŐ (Anat.) Coast─â fals─â = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizeaz─â articularea pe stern a trei perechi de coaste. U╚Ö─â (sau fereastr─â) fals─â = u╚Ö─â (sau fereastr─â) aparent─â, care nu poate fi folosit─â, f─âcut─â numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Pref─âcut, f─â╚Ťarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Care sun─â contrar legilor armoniei; distonant. ÔŚŐ (Adverbial) C├ónt─â fals. II. S. n. (Jur.) Infrac╚Ťiune s─âv├ór╚Öit─â prin alterarea adev─ârului ├«ntr-un act scris, prin adaosuri sau ╚Öters─âturi f─âcute cu rea-credin╚Ť─â, prin imitarea semn─âturii, denaturarea con╚Ťinutului, substituire de persoane etc. ÔŚŐ Expr. A se ├«nscrie ├«n fals = a ataca un act ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei ca neautentic, contraf─âcut; a contesta formal valabilitatea unei declara╚Ťii. [Var.: (I) fal╚Ö, -─â adj.] ÔÇô Din lat. falsus, it. falso.
FAL╚ś, -─é adj. v. fals.
FALS2, -─é, fal╚Öi, -se, adj. 1. Contrar adev─ârului (v. mincinos, pl─âsmuit, ne├«ntemeiat); care are numai aparen╚Ťa adev─ârului (v. neautentic, imitat, artificial). Nu exist─â iluzie mai fals─â ╚Öi mai d─âun─âtoare dec├«t aceea c─â autocritica ar sc─âdea prestigiul conduc─âtorilor, c─â nu e de demnitatea lor s─â recunoasc─â lipsurile ╚Öi gre╚Öelile din activitatea lor. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2799. O imagine fals─â, ╚Ötears─â, inofensiv─â a du╚Ömanului este demobilizatoare. V. ROM. mai 1953, 215. [├Änainte de 23 August] suferin╚Ťa noastr─â a fost sporit─â de falsa cultur─â, de aparen╚Ťa de cultur─â a clasei noastre conduc─âtoare. SADOVEANU, C. 15. Niciodat─â n-am citit ceva mai fals ╚Öi mai neomenesc spus ├«n fraze mai ├«ngrijite ╚Öi mai armonioase. VLAHU╚Ü─é, O. A. 459. ÔŚŐ Coast─â fals─â = fiecare din cele cinci coaste inferioare care nu ajung p├«n─â la stern. U╚Ö─â fals─â, fereastr─â fals─â = u╚Ö─â, fereastr─â zidit─â, f─âcut─â numai pentru simetrie. Cheie fals─â = cheie potrivit─â de care se serve╚Öte o persoan─â (de obicei cu inten╚Ťii rele) spre a deschide broasca unei u╚Öi str─âine; ╚Öperaclu. Dantur─â fals─â v. dantur─â. ÔŚŐ Expr. Fals─â aparen╚Ť─â = ├«nf─â╚Ťi╚Öare ├«n╚Öel─âtoare. 2. Pref─âcut, f─â╚Ťarnic, ipocrit. Falsa lui modestie nu-i poate ascunde orgoliul. Ôľş Avea pe buze un z├«mbet fals. V. ROM. noiembrie 1953, 244. Pronun╚Ť─â o fraz─â r─âmas─â celebr─â ├«n r├«ndurile marinei: ┬źCe sincer e poporul, ce fal╚Öi s├«nt amiralii!┬╗ BART, E. 199. I se p─ârea fals─â toat─â bucuria ╚Öi expansiunea omului acestuia. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 71. ÔŚŐ (Adverbial) Oamenii s-au purtat fals cu noi. Nu ne-au spus nimic ╚Öi au p─âstrat secret. SADOVEANU, P. M. 288. 3. (Muz.) Care sun─â contrar legilor armoniei. Ochii b─âtr├«nului nu mai z─âresc notele; uneori m├«na tremur─â ╚Öi atunci de pe coardele vioarei scap─âr─â acorduri false. DEMETRESCU, O. 142. ÔŚŐ (Adverbial; ├«n expr.) A c├«nta fals = a nu emite sunetele unei melodii la ├«n─âl╚Ťimea just─â. ÔÇô Variant─â: fal╚Ö, -─â (SADOVEANU, Z. C. 249, CAMIL PETRESCU, T. II 185, EMINESCU, N. 35) adj.
FALS1, falsuri, s. n. (Jur.) Alterare a adev─ârului ├«ntr-un act scris, prin adaosuri sau ╚Öters─âturi f─âcute cu rea-credin╚Ť─â, prin imitarea semn─âturii, substituire de persoane etc. Nu-i vinovat, c─â n-a f─âcut nici un fals ├«n acte publice. SADOVEANU, P. M. 54. ÔŚŐ Expr. A se ├«nscrie ├«n fals = a ataca un act ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei ca neautentic, contraf─âcut; a contesta formal valabilitatea unei declara╚Ťii.
FAL╚ś, -─é adj. v. fals2.
fals1 adj. m., pl. falși; f. fálsă, pl. fálse
fals2 s. n., pl. fálsuri
fals adj. m., pl. falși; f. sg. fálsă, g.-d. art. fálsei, pl. fálse
fals s. n., pl. fálsuri
FALS adj., s., adv. 1. adj. contraf─âcut, falsificat, imitat, neautentic, pl─âsmuit, (├«nv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. v. falsificare. 3. adj. artificial, (livr.) posti╚Ö, (reg.) prepus. (P─âr ~; din╚Ťi ~╚Öi.) 4. adj. falsificat, (pop.) r─âu, (├«nv.) calp. (Bani ~╚Öi.) 5. adj. contraf─âcut, (├«nv.) str├ómb. (Aur ~.) 6. adj. v. artificial. 7. adj. v. gre╚Öit. 8. adj. eronat, gre╚Öit, inexact, neexact, nefondat, ne├«ntemeiat, (├«nv. fig.) r─ât─âcit. (O ╚Ötire ~.) 9. adj. v. mincinos. 10. adj. v. denaturat. 11. adj. (PSIH.) fals─â recunoa╚Ötere v. paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) str├ómb. (Jur─â ~.) 13. adj. (├«nv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. v. ipocrit. 16. adj. v. afectat. 17. adj. afectat, artificial, bombastic, c─âutat, conven╚Ťional, declamator, emfatic, f─âcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, preten╚Ťios, retoric, (fig.) pre╚Ťios, sun─âtor, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)
Fals Ôëá adev─ârat, autentic, original, sincer, nepref─âcut
FALS, -─é adj. 1. Care nu este adev─ârat, care nu este veritabil; contraf─âcut. ÔÖŽ Neautentic, neadev─ârat, nereal, nenatural. ÔÖŽ Ne├«ntemeiat. 2. (Fig.; despre oameni) Pref─âcut, ipocrit. 3. (Muz.) Care sun─â contrar legilor armoniei; gre╚Öit. [Var. fal╚Ö, -─â adj. / < lat. falsus, cf. germ. falsch, it. falso].
FALS s.n. Neadev─âr, contrafacere. ÔÖŽ Schimbare a adev─ârului ├«ntr-un act scris prin adaosuri sau ╚Öters─âturi, prin imitarea semn─âturii; substituire de persoane etc. [< lat. falsum, cf. it. falso, germ. Falsch].
FAL╚ś, -─é adj. v. fals.
FALS, -─é I. adj. 1. care este contrar adev─ârului, mincinos, ne├«ntemeiat. ÔŚŐ care are numai aparen╚Ťa adev─ârului; contraf─âcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) pref─âcut, ipocrit. 3. (muz.) care sun─â contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadev─âr, contrafacere. 2. schimbare a adev─ârului ├«ntr-un act, prin imitarea semn─âturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)
fals (f├íls─â), adj. ÔÇô Care este contrar adev─ârului, mincinos. ÔÇô Var. fal╚Ö. Lat. falsus (sec. XIV). Pronun╚Ťarea fal╚Ö (< germ. falsch, cf. ceh. fale┼í, pol. falsz, rus. fali┼í, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se consider─â drept incorect─â. ÔÇô Der. fals, s. n. (neadev─ârat); falsar, s. m. (├«nv., falsificator), din lat. falsarius (sec. XIX); falset, s. m., din it. falsetto; falsifica, vb., din lat. falsificare (sec. XIX); falsificator, s. m., din fr. falsificateur; falsitate, s. f., din lat. falsitas (sec. XIX).
FALS1 ~s─â (~╚Öi, ~se) 1) Care induce ├«n eroare; contrar adev─ârului. M─ârturie ~s─â. 2) Care constituie un adev─âr aparent; lipsit de autenticitate; contraf─âcut. Document ~. 3) (despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) Care denot─â lips─â de sinceritate; f─âr─â sinceritate; pref─âcut; nesincer; artificial; ipocrit; f─â╚Ťarnic. 4) ╚Öi adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorect─â. /<lat. falsus, it. falso
FALS2 ~uri n. 1) Lucru contraf─âcut. 2) Act care denatureaz─â adev─ârul, con╚Ťin├ónd adaosuri, ╚Öters─âturi sau imitarea semn─âturii ├«n scopuri frauduloase. /<lat. falsus, it. falso
fals a. 1. contrar adev─ârului: ╚Ötire fals─â; 2. ne├«ntemeiat: judecat─â fals─â; 3. discordant: not─â fals─â; 4. mincinos: martur fals; 5. imitat: diamant fals; 6. pref─âcut: om fals. ÔĽĹ n. 1. ceeace-i fals: a discerne falsul de adev─âr; 2. imitarea unei semn─âturi, alterarea unui act: a comite un fals. ÔĽĹ adv. ├«n contra adev─ârului: a jura fals.
fal╚Ö a. fals [Nem╚Ť. FALSCH].
*fals, -─â adj. (lat. falsus, d. f├íllere, a ├«n╚Öela; it. falso, fr. faux. V. faliment). Inexact, mincinos, gre╚Öit, neadev─ârat: calcul, drum fals; informa╚Ťiune, greutate fals─â. Pref─âcut, perfid: r├«s, amic fals; vorbe false. F─âr─â motiv, f─âr─â teme─ş: fric─â fals─â. Van, iluzori┼ş: speran╚Ť─â fals─â. Artificial: diamant fals. Falsificat, imitat, contraf─âcut, calp: monet─â, unt fals. Discordant: voce fals─â. Aparent, ireal: fericire fals─â. Inexact: greutate fals─â, calcul fals. Nume fals, nume schimbat, pse┼şdonim. S. n., pl. ur─ş. Falsitate, lucru fals: a distinge falsu de adev─ârat. Falsificarea (imitarea) unu─ş act, une─ş semnatur─ş: a comite un fals ├«n acte publice. A te ├«nscrie ├«n fals, 1) a nega, 2) a denun╚Ťa ca fals. Adv. ├Än mod fals: a r├«de fals. ÔÇô Gre╚Öit fal╚Ö, care e rus. fal─ş┼í, minc─şun─â, germ. falsch, fals.
FALS adj., s., adv. 1. adj. contraf─âcut, falsificat, neautentic, pl─âsmuit, (├«nv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. contrafacere, falsificare, falsifica╚Ťie, pl─âsmuire. (Acest document este un ~.) 3. adj. artificial, (livr.) posti╚Ö, (reg.) prepus. (P─âr ~; din╚Ťi ~.) 4. adj. falsificat, (pop.) r─âu, (├«nv.) calp. (Bani ~.) 5. adj. contraf─âcut, (├«nv.) str├«mb. (Aur ~.) 6. adj. artificial, contraf─âcut, imitat. (Pietre ~.) 7. adj. eronat, gre╚Öit, incorect, inexact, neadev─ârat, (├«nv. ╚Öi reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 8. adj. eronat, gre╚Öit, inexact, neexact, nefondat, ne├«ntemeiat, (├«nv. fig.) r─ât─âcit. (O ╚Ötire ~.) 9. adj. inautentic, inventat, mincinos, n─âscocit, neadev─ârat, neautentic, ne├«ntemeiat, nereal, pl─âsmuit, scornit, (├«nv.) min╚Ťit, r─âsuflat, spuriu, (pop. fig.) str├«mb. (Afirma╚Ťii ~; m─ârturie ~.) 10. adj. alterat, deformat, denaturat, mistificat, r─âst─âlm─âcit. (Adev─âr ~.) 11. adj. (PSIH.) fals─â recunoa╚Ötere = paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) str├«mb. (Jur─â ~.) 13. adj. (├«nv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. duplicitar, fariseic, f─â╚Ťarnic, ipocrit, mincinos, perfid, pref─âcut, ╚Öiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (├«nv.) f─â╚Ť─ârit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestri╚Ť, (├«nv. fig.) calp, zugr─âvit. (Atitudine ~.) 16. adj. afectat, artificial, c─âutat, for╚Ťat, nefiresc, nenatural, nesincer, pref─âcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~.) 17. adj. afectat, artificial, bombastic, c─âutat, conven╚Ťional, declamator, emfatic, f─âcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, preten╚Ťios, retoric, (fig.) pre╚Ťios, sun─âtor, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)
fals─â rela╚Ťie, evolu╚Ťia aceluia╚Öi sunet ├«n dou─â acorduri* succedente sau imediat apropiate; prezen╚Ťa sunetului, cu semnifica╚Ťii armonice diferite, la voci (2) diferite ├«n acorduri al─âturate. Aspectul diatonic* al f. nu constituie totu╚Öi obiectul unei interdic╚Ťii at├ót de stricte, ├«n cadrul armoniei (III, 2) tradi╚Ťionale, precum aspectul cromatic*. Practica muzical─â a cunoscut ├«ns─â frecvente ╚Öi pline de efect ├«nc─âlc─âri ale interdic╚Ťiei, ceea ce a determinat apari╚Ťia unor licen╚Ťe arm.; o astfel de licen╚Ť─â este ╚Öi ├«nl─ân╚Ťuirea acordurilor ├«n cadrul sextei* napolitane, dup─â cum admis─â este ╚Öi ÔÇ×├«ndulcireaÔÇŁ f. prin prezen╚Ťa apogiaturilor*. ÔÖŽ Suspiciunea fa╚Ť─â de f. este mai veche dec├ót interzicerea ei ├«n armonia clasic─â. Orice succesiune melodic─â sau arm. prin care, ├«n stilul barocului* de ex. se infiltra o real─â sau ascuns─â rela╚Ťie tritonic─â* era considerat─â o relatio non harmonica. Figurile* muzical-retorice baroce, ├«ntre care ╚Öi binecunoscutul passus duriusculus* constituie asemenea rela╚Ťii, admise ├«ns─â prin finalitatea lor expresiv-simbolic─â. ÔÖŽ Stilurile mai noi ale armoniei, departe de a repudia f., o cultiv─â ca un mijloc de particularizare a structurii multivocale*. Motivele acestei schimb─âri de optic─â sunt multiple: amestecul de func╚Ťii* (inclusiv majorul* cu minorul*), suspendarea rezolv─ârii* disonan╚Ťelor*, cromatiz─ârile intense ╚Öi concomitente la mai multe voci simultan etc. (pentru stilul post-tonal); mai libera ├«nl─ân╚Ťuire a acordurilor, amestecul de caracteristici modale ├«n acela╚Öi acord, un cromatism ÔÇ×mediatÔÇŁ melodic prin formula cromatic─â ├«ntoars─â etc. (pentru stilul neomodal). Echiv. germ. Querstand.
PHILADELPHUS L., FALSA IASOMIE, FILADELFUS, fam. Saxifragaceae. Gen originar din sudul Europei p├«n─â ├«n Caucaz, Asia, America, cca 45 specii, arbu╚Öti exotici, p├«n─â la 3 m ├«n─âl╚Ťime form├«nd o tuf─â deas─â. Frunze opuse, ├«ntregi, denticulate, distant-serate sau distan╚Ťate pe margine, pe╚Ťiol scurt. Flori mari, cca 5 cm diametru, mirositoare, albe, rar galbene sau la baz─â ro╚Öietice, hermafrodite (4 sepale, 4 petale subrotunde, numeroase stamine ÔÇô 20-40 ÔÇô ovar inferior), solitare sau ├«n racem dens sau rar, terminal sau ├«n axa frunzei. Fruct, capsul─â cu 4 valve ╚Öi numeroase semin╚Ťe mici.

Fals dex online | sinonim

Fals definitie

Intrare: fals (adj.)
fals adj. adjectiv
Intrare: fals (act; -uri)
fals act; -uri substantiv neutru
Intrare: falș
falș