15 definiții pentru falos
fălos1, ~oasă [At: DOSOFTEI, PS. 20 / Pl: ~oși, ~oase / E: fală + -os] 1 a (Îvp) Glorios. 2 a (Îvp) Fastuos. 3 a (Pop) Impozant. 4 a (Pop) Mândru (de cineva sau de faptele cuiva). 5 a (Pop; prt) Lăudăros. 6 a (Pop; prt)Trufaș. 7 a (Ban) Bucuros. 8 av (Îvr) Cu fast1. FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase,
adj. (
Pop.)
1. Mândru (de cineva sau de ceva).
2. (
Peior.) Semeț, îngâmfat.
3. Impunător, măreț, impozant. ♦ (
Înv.) Glorios; slăvit. –
Fală +
suf. -os.
FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase,
adj. (
Pop.)
1. Mândru, fudul (de cineva sau de ceva). ♦ (
Peior.) Trufaș, semeț, îngâmfat.
2. Impunător, măreț, impozant. ♦ (
Înv.) Glorios; slăvit. –
Fală +
suf. -os.
FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase,
adj. 1. Trufaș, semeț, falnic (
2). Cine fuge colo în vale cu brîul descins... cu turbanul desfăcut?...
Sultanul cel fălos...
RUSSO, O. A. 35.
2. (Rar) Impunător, măreț, falnic (
1). Flotele puternice, ș-armatele făloase... Ș-acele milioane, ce in grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Dar nici bradul cel fălos Nu-i ca badiu de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29.
3. (Rar) Mîndru (de cineva, de ceva). Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. COȘBUC, P. I 103.
fălós (
pop.)
adj. m.,
pl. fălóși;
f. făloásă,
pl. făloáse
fălós adj. m., pl. fălóși; f. sg. făloásă, pl. făloáse FĂLÓS adj. v. arătos, chipeș, falnic, frumos, fudul, glorios, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, maiestos, măreț, megaloman, mândru, orgolios, semeț, splendid, strălucit, trufaș, țanțoș, vanitos. FĂLÓS ~oásă (~óși, ~oáse) pop. 1) (despre persoane) Care are multă fală; cu multă fală. 2) (despre manifestările oamenilor) Care denotă fală mare; cu fală mare. Mare ~. 3) Care denotă demnitate și mândrie; falnic; semeț; trufaș. /fală + suf. ~os fălos a. care se fălește (în sens rău): lăudăros, fanfaron.
2) fălós, -oásă adj. (d. fală). Plin de fală, lăudăros, fanfaron: om fălos.
folós n., oase și urĭ (mgr. felós, vgr. óphelos). Utilitate, cîștig, avantaj, profit. De folos, folositor. Cu folos, în mod folositor.
În folosu cuĭva, în beneficiu lui.
A trage foloase, a scoate cîștig, a folosi. Ce folos de lapte gros?, ce folosește un lucru în care o calitate e nimicită de un defect (de ex., un om harnic, dar bețiv; o brînză bună în burduf de cîne)? – În Ps. Ș. și
fălos. fălos adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FALNIC. FRUMOS. FUDUL. GLORIOS. GRANDIOS. GRANDOMAN. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNĂTOR. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MAIESTOS. MĂREȚ. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. SPLENDID. STRĂLUCIT. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS. PHALLOS (FALOS) (în mitologia greacă), zeul fecundității masculine; reprezenta personificarea organului viril. Cultele falice (aplicabile formelor de adorație rituală a falusului ca simbol generator) sunt răspândite la populațiile primitive, dar și la popoarele civilizate, fiind notabile îndeosebi la greci și fenicieni, unde erau legate ceremonii orgiastice. Falos dex online | sinonim
Falos definitie