falimentar definitie

12 definiții pentru falimentar

falimentar, ~ă [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 112, 2/4 / Pl: ~i, ~e / E: faliment + -ar] 1 (D. o intreprindere comercială, industrială etc.) Care se află în stare de faliment Si: insolvabil. 2 (Fig) Care se află într-o situație dezastruasă.
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar.
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre o întreprindere comercială, industrială etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ◊ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar.
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (În economia capitalistă; despre o întreprindere comercială sau bancară) Care nu-și mai poate achita datoriile; insolvabil. În perioadele de criză, numărul întreprinderilor falimentare ajunge la cifre uriașe. ♦ Fig. Care a suferit un eșec dezastruos.
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. sg. falimentáră, pl. falimentáre
FALIMENTÁR adj. (FIN.) insolvabil. (O întreprindere ~.)
FALIMENTÁR, -Ă adj. În stare de faliment; insolvabil. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [< faliment + -ar].
FALIMENTÁR, -Ă adj. 1. în stare de faliment; insolvabil. 2. (fig.) prăbușit, ruinat, distrus. (< it. fallimentare)
FALIMENTÁR ~ă ( ~i, ~e) 1) (despre întreprinderi comerciale sau bancare) Care este pe cale de a da faliment. 2) fig. rar Care este în pragul unui eșec total. /faliment + suf. ~ar
*falimentár, -ă (d. faliment). De faliment: bancă în stare falimentară.
FALIMENTAR adj. (FIN.) insolvabil. (O întreprindere ~.)

falimentar dex

Intrare: falimentar
falimentar adjectiv