falimenta definitie

5 definiții pentru falimenta

falimenta vtr [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: faliment] 1-2 A da faliment (3-4).
falimentá vb., ind. prez. 3 sg. falimenteáză
FALIMENTÁ vb. (FIN.) a bancruta, (înv.) a mofluza. (Întreprinderea a ~.)
FALIMENTÁ vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment)
falimentá vb. I (ec.) ♦ 1. A da faliment ◊ „Societatea Monolit a falimentat.” Epoca 30/90 p. 4. ◊ „Agricultura falimentează iar directorii iau «salarii de merit».” R.l. 14/92 p. 5. ♦ 2. A face pe cineva sau ceva să dea faliment ◊ „Secția de micelin a societății [...] falimentată abuziv de V. G.Caț. 9/92 p. 3. ◊ „A.B. ar putea falimenta Pepsi Cola!” Expr. Mag. 16/94 p. 26 (din faliment; R. Zafiu în R.lit. 35/95 p. 11)

falimenta dex

Intrare: falimenta
falimenta verb grupa I conjugarea a II-a