faliat definitie

2 intrări

8 definiții pentru faliat

falia vtr [At: DN3 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr failler] 1-2 A (i se) produce o falie (1). 3-4 A (se) disloca.
faliat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: falia cf fr faillé] (D. relief) Care formează o falie.
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler.
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. faliéz, 3 sg. și pl. faliáză; conj. prez. 3 sg. și pl. faliéze (sil. -li-e-); ger. faliínd (sil. -li-ind)
FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler].
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)

faliat dex

Intrare: faliat
faliat adjectiv
Intrare: falia
falia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-a