Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru falia

falia vtr [At: DN3 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr failler] 1-2 A (i se) produce o falie (1). 3-4 A (se) disloca.
falie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr faille] 1 (Glg) Ruptur─â ap─ârut─â ├«n scoar╚Ťa P─âm├óntului ├«n urma mi╚Öc─ârilor tectonice verticale, care desparte dou─â grupuri de straturi ╚śi fractur─â (4). 2 (Fig) Ruptur─â.
f─âlie2 sf [At: LB / V: fel~ / E: mg f├ęle] (Reg) Rudenie.
fălie1 sf [At: COD. VOR. 73 / Pl: ~ii / E: făli + -ie] (Trs; Ban; înv) 1 Fast1. 2 Mândrie. 3 Trufie.
f─âlie3 sf vz felie1
FALI├ü, faliez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Rar) A (se) dizloca ├«n falie. ÔÇô Din fr. failler.
F├üLIE, falii, s. f. (Geol.) Disloca╚Ťie ap─ârut─â ├«n scoar╚Ťa P─âm├óntului, ca urmare a mi╚Öc─ârilor tectonice verticale, care desparte dou─â grupuri de strate; fractur─â. ÔÇô Din fr. faille.
F├üLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptur─â ap─ârut─â ├«n scoar╚Ťa P─âm├óntului, ca urmare a mi╚Öc─ârilor tectonice verticale, care desparte dou─â grupuri de straturi; fractur─â. ÔÇô Din fr. faille.
F├üLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptur─â care desparte dou─â blocuri ale scoar╚Ťei p─âm├«ntului deplasate unul fa╚Ť─â de cel─âlalt. Apele lacului s-au adunat ├«ntr-o falie. Ôľş ╚Üip─â uria╚Öele falii, Geme p─âm├«ntul lovit. BANU╚ś, B. 7. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-e.
fali├í (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 fali├íz─â; conj. prez. 3 s─â fali├ęze (-li-e-); ger. fali├şnd (-li-ind)
f├ílie (ruptur─â ├«n scoar╚Ťa P─âm├óntului) (-li-e) s. f., art. f├ília (-li-a), g.-d. art. f├íliei; pl. f├ílii, art. f├íliile (-li-i-)
fali├í vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. fali├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fali├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. fali├ęze (sil. -li-e-); ger. fali├şnd (sil. -li-ind)
fálie s. f. (sil. -li-e), art. fália (sil. -li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (sil. -li-i-)
FÁLIE s. (GEOL.) paraclază.
FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler].
F├üLIE s.f. Ruptur─â care desparte dou─â blocuri ale scoar╚Ťei P─âm├óntului, deplasate unul fa╚Ť─â de cel─âlalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere ÔÇô a l─âsa s─â cad─â, a nu sus╚Ťine].
FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)
F├üLIE s. f. ruptur─â care desparte dou─â blocuri ale scoar╚Ťei P─âm├óntului, deplasate unul fa╚Ť─â de cel─âlalt; fractur─â (3). (< fr. faille)
F├üLIE ~i f. geol. Ruptur─â ├«n scoar╚Ťa p─âm├óntului ap─ârut─â ca urmare a mi╚Öc─ârilor tectonice verticale. [Art. falia; G.D. faliei; Sil. -li-e] /<fr. faille
f─âl├şe1, f─âl├şi, s.f. (reg., ├«nv.) 1. m─ârire, pomp─â, splendoare. 2. fal─â, fudulie, m├óndrie, trufie.
f─âl├şe2 s.f. (reg.) rudenie, neam.
f─âl├şe, V. felie.
fel├şe f. (ngr. feli, d. it. offella, dim. d. offa, cozonac, lat. offa, cozonac, bucat─â de p├«ne, offella, buc─â╚Ťic─â de carne). Bucat─â sup╚Ťire de p├«ne, de pepene, de m─âr t─â─şat─â cu cu╚Ťitu. (Felia de m─âm─âlig─â se poate t─â─şa cu a╚Ťa, cele de portocal─â se desfac cu m├«na). ÔÇô ├Än Mold. Olt. f─âl├şe (rev. I. Crg. 7, 262), ├«n Mold. nord ╚Öi f├ęlie. V. halc─â ╚Öi codru.
falie, falii s. f. (pub., fig.) ruptur─â

Falia dex online | sinonim

Falia definitie

Intrare: falia
falia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-a
Intrare: falie
falie substantiv feminin
  • silabisire: -li-e
Intrare: f─âlie
f─âlie