fald definitie

15 definiții pentru fald

fald sn [At: EMINESCU, P. 204 / V: (înv) falt, (singular refăcut după pl) ~ur, ~Itur sm / Pl: ~uri / E: ucr фaлд] Cută formată de o haină largă, o stofa, o pânză etc. care atârnă.
FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă. [Var.: fáldur s. m.] – Din ucr. fald.
FÁLDUR s. m. v. fald.
FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă. [Var.: fáldur s. m.] – Din ucr. fald.
FÁLDUR s. m. v. fald.
FALD, falduri, s. n. Îndoitură care brăzdează un veșmînt larg, o stofă, o pînză; cută. Se înalță faldurile steagurilor roșii. SAHIA, U.R.S.S. 16. La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună. EMINESCU, O. I 92. ◊ Fig. O nesfîrșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide. BOGZA, C. O. 63. Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38. – Variantă: fáldur, falduri (SADOVEANU, P. M. 59, HOGAȘ, M. N. 54, CONTEMPORANUL, VIII 201), s. m.
FÁLDUR s. m. v. fald.
fald s. n., pl. fálduri
fald s. n., pl. fálduri
FALD s. v. cută.
fald (fálduri), s. n. – Pliu, cută. – Var. faldur. Pol. fald, rus. falda (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), din germ. Falte. Var. este un sing. reconstituit pe baza pl. Se folosește mai ales la pl., pentru a desemna ansamblul artistic de pliuri al unui material asemănător cu postavul.
FALD ~uri n. Cută făcută special pe o haină largă sau apărută pe un material care atârnă. /<ucr. fald
fald n. Mold. falt: la pieptu-i manta neagră ’n falduri și-o adună EM. [Rut. FALD (v. falt)].
fald n., pl. fáldurĭ (rut. fald, rus. fálda, d. vgerm. fald, ngerm. falte, încrețitură, de unde și fr. faude și it. falda. V. fotoliŭ). Mold. Creț, încrețitură, cută, îndoitură pe care o face o stofă.
FALD s. creț, cută, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.)

fald dex

Intrare: fald
faldur
fald substantiv neutru