Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru falang─â

falang─â2 sf [At: E. KOG─éLNICEANU, ap. LET. III, 227/26 / V: ~laga (A: nct) / Pl: ~nge / E: ngr ¤ć╬Č╬╗╬▒╬│╬│╬▒¤é] 1 (├Änv) Sul de lemn de care se legau picioarele celor condamna╚Ťi s─â fie b─âtu╚Ťi la t─âlpi. 2 (Pex) B─âtaie la t─âlpi. 3 (├Äe) A pune (sau a bate) la ~ A bate la t─âlpi. 4 (├Äae) A bate r─âu.
falang─â1 sf [At: (sec. XVII) MOLITVELNIC, ap. GCR I, 228/34 / V: ~ngie / Pl: ~nge / E: fr phalange, (2, 3) gr ¤ć╬Č╬╗╬▒╬│╬ż] 1 Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alc─âtuiesc scheletul degetelor. 2 (├Änv) Corp de solda╚Ťi. 3 (├Än Grecia antic─â) Forma╚Ťie de infanteri╚Öti ├«narma╚Ťi cu l─ânci (grele) ╚Öi dispu╚Öi ├«n r├ónduri compacte. 4 (Fig) Grup compact ╚Öi omogen de oameni care lupt─â pentru acela╚Öi scop. 5 Grupare politic─â paramilitar─â de tip fascist din Spania. 6 (├Än doctrina social─â utopic─â a lui Fourier) Unitate social-economic─â de baz─â a societ─â╚Ťii viitoare, format─â din 1500-2000 de oameni cu preg─âtiri diverse.
FAL├üNG─é2, falange, s. f. Sul de lemn de care se legau, ├«n Evul Mediu, picioarele celor condamna╚Ťi s─â fie b─âtu╚Ťi la t─âlpi; p. ext. b─âtaie la t─âlpi aplicat─â acestor condamna╚Ťi. ÔÇô Din ngr. f├ílangas.
FAL├üNG─é1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alc─âtuiesc scheletul degetelor. 2. (├Än Grecia antic─â) Forma╚Ťiune de infanteri╚Öti ├«narma╚Ťi cu l─ânci, dispu╚Öi ├«n r├ónduri compacte ╚Öi av├ónd centrul ╚Öi aripa dreapt─â mai puternice. ÔÖŽ Fig. Grup compact ╚Öi omogen de oameni care lupt─â ├«mpreun─â pentru acela╚Öi scop. 3. Grupare politic─â paramilitar─â de tip fascist. 4. (├Än concep╚Ťia lui Fourier) Celul─â social-economic─â primar─â format─â din 1 500-2 000 de oameni care trebuia s─â func╚Ťioneze ca o asocia╚Ťie bazat─â pe ├«ndeletniciri agricole. ÔÇô Din fr. phalange.
FAL├üNG─é2, falange, s. f. Un fel de sul de lemn de care se legau, ├«n regimul feudal, picioarele celor condamna╚Ťi s─â fie b─âtu╚Ťi la t─âlpi; p. ext. b─âtaie la t─âlpi aplicat─â acestor condamna╚Ťi. ÔÇô Din ngr. f├ílangas.
FAL├üNG─é1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alc─âtuiesc scheletul degetelor. 2. (├Än Grecia antic─â) Forma╚Ťie de infanteri╚Öti ├«narma╚Ťi cu l─ânci, dispu╚Öi ├«n r├ónduri compacte ╚Öi av├ónd centrul ╚Öi una dintre aripi mai ├«nt─ârite. ÔŚŐ Fig. Grup compact ╚Öi omogen de oameni care lupt─â ├«mpreun─â pentru acela╚Öi scop. 3. Grupare politic─â paramilitar─â de tip fascist din Spania. 4. (├Än doctrina social─â utopic─â a lui Fourier) Unitate social-economic─â de baz─â format─â din 1500-2000 de oameni cu preg─âtiri diverse. ÔÇô Din fr. phalange.
FAL├üNG─é3, falange, s. f. (├Änvechit) Sul de lemn de care se legau, ├«n regimul feudal, picioarele condamna╚Ťilor, pentru a fi b─âtu╚Ťi la t─âlpi. Am ├«nv─â╚Ťat la dasc─âlul Gaitani, cel care b─âtea la falang─â. ALECSANDRI, T. I 282. Nu era vorb─â de nimic alt─â dec├«t... a pune la falang─â pe stolnicii cur╚Ťii. NEGRUZZI, S. I 287. Puse m├«na pe Dimu ╚Öi-l b─âtu la falang─â p├«n─â ce-╚Öi dete sufletul ├«n groaznice dureri. B─éLCESCU, O. II 292.
FALÁNGĂ1, falange, s. f. (Anat.) Fiecare dintre oasele mici care alcătuiesc scheletul degetelor. Trei falange de fiecare deget, afară de degetul mare care are două falange. ANATOMIA 146.
FAL├üNG─é2, falange, s. f. (├Än antichitate) Forma╚Ťie de infanterie cu r├«nduri compacte. Falanga macedonean─â. ÔŚŐ (Poetic) De trei ori ╚Öi-au ridicat Carpa╚Ťii falangele de st├«nci ├«mpotriva ei [a Bistri╚Ťei]... de trei ori puternicele-i valuri au trecut biruitoare, ├«n sunete de fanfar─â, peste pr─âbu╚Öirile uria╚Öelor z─âgazuri. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 171. ÔÖŽ (Ast─âzi numai fig.) Grup compact ╚Öi omogen de oameni. Trebuie s─â r─âsp├«ndim cultura ├«n straturi c├«t mai largi, trebuie s─â ne creem o falang─â de oameni ├«nv─â╚Ťa╚Ťi, de arti╚Öti mari, de scriitori care s─â deschid─â mintea tuturor rom├«nilor. CAMIL PETRESCU, O. I 304.
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
FALÁNGĂ1 s.f. Fiecare dintre oscioarele care formează scheletul degetelor. [< fr. phalange].
FAL├üNG─é2 s.f. 1. Forma╚Ťie de solda╚Ťi pede╚Ötri, spartani sau macedoneni, ├«narma╚Ťi cu l─ânci lungi, care atacau ├«ntr-o anumit─â forma╚Ťie ├«n r├ónduri compacte; (p. ext.) corp de solda╚Ťi, trup─â armat─â. 2. (Fig.) Grup de oameni str├óns uni╚Ťi, care lupt─â pentru o cauz─â comun─â. 3. (├Än doctrina social─â utopic─â a lui Fourier) Celul─â de baz─â a viitoarei or├ónduiri sociale, care avea s─â efectueze diferite munci. 4. Grupare politic─â fascist─â (din Spania). [< fr. phalange, cf. lat. phalanx, gr. phalanx]
FAL├üNG─é s. f. I. 1. forma╚Ťie de solda╚Ťi spartani sau macedoneni pedestri, cu l─ânci lungi, care atacau ├«n r├ónduri compacte; (p. ext.) corp de solda╚Ťi, trup─â, armat─â. 2. (fig.) grup de oameni str├óns uni╚Ťi, care lupt─â pentru o cauz─â comun─â. 3. (├«n doctrina social─â utopic─â a lui Fourier) celul─â de baz─â a viitoarei or├ónduiri sociale, care avea s─â efectueze diferite munci. 4. grupare politic─â fascist─â (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formeaz─â scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx)
fal├íng─â (f─âlß║»ngi), s. f. ÔÇô 1. Sul de lemn ├«n care legau condamna╚Ťii care erau b─âtu╚Ťi la t─âlpi; era pedeapsa aplicat─â ├«n vechime ╚Öi elevilor la ╚Öcoal─â, desfiin╚Ťat─â ├«nainte de 1850. ÔÇô 2. B─âtaie. ÔÇô Var. (├«nv.) falag─â. Mr. falangu, megl. f├íl─âg─â. Ngr. ¤ć╬Č╬╗╬▒╬│╬│╬▒¤é (Lokotsch 578), cf. tc. falaka (de unde var.), bg. falaga (ÔÇ║ megl.). Este dublet de la falang─â, s. f. (os de la degete), din gr. ¤ć╬Č╬╗╬▒╬│╬ż, prin intermediul lat. phalanga, fr. phalange, ╚Öi al lui par├«ng─â. ÔÇô Der. falanster, s. n., din fr. phalanst├Ęre; falansterian, adj.
FAL├üNG─é3 ~ge f. 1) (├«n feudalism) Instrument de tortur─â const├ónd dintr-un sul de lemn cu care se imobilizau picioarele unui vinovat pentru a fi b─âtut la t─âlpi. 2) B─âtaie la t─âlpi aplicat─â acestor condamna╚Ťi. /<ngr. falangas
FALÁNGĂ1 ~ge f. Os mic care formează scheletul unui deget. /<fr. phalange
FAL├üNG─é2 ~ge f. 1) (├«n Grecia antic─â) Forma╚Ťie de lupt─â constituit─â dintr-o unitate compact─â de pedestra╚Öi ├«narma╚Ťi cu l─ânci. 2) (├«n doctrina unor sociali╚Öti utopici) Comun─â de munc─â, conceput─â ca baz─â a societ─â╚Ťii. 3) (├«n Spania franchist─â) Grupare politic─â ╚Öi paramilitar─â de orientare fascist─â. 4) Grup compact ╚Öi omogen de persoane care lupt─â pentru o cauz─â comun─â. /<fr. phalange
falang─â f. od. 1. drug ├«n care se prindeau picioarele celui ce avea s─â primeasc─â falanga: o falang─â ÔÇÖn drum scotea, pe drume╚Ťi pe to╚Ťi b─âtea POP.; 2. b─âtaie cu nuiele pe t─âlpi, obi╚Önuit─â la noi ├«n vremea Fanario╚Ťilor ╚Öi desfiin╚Ťat─â sub administra╚Ťiunea lui Kisselef. [Gr. mod. F├ÇLANGAS].
falang─â f. 1. corp de infanterie la cei vechi: falang─â macedonean─â; 2. orice fel de trupe. ÔĽĹ Anat. fiecare din oasele cari compun degetele.
fal├íng─â f., pl. e ╚Öi f─âl─âng─ş (ngr. f├ílangas, ÔÇ×falang─âÔÇŁ, az─ş ÔÇ×bic─şÔÇŁ [de unde ╚Öi turc. falaka], d. vgr. ph├ílagx, ph├ílaggos, butuc, drug. V. p─âr├«ng─â). ├Än timpu domnii─ş Fanario╚Ťilor, butuc ├«n care se prindea┼ş pic─şoarele unu─ş vinovat care trebu─şa s─â fie b─âtut la t─âlp─ş (V. dib─â 2): a bate la falang─â. (Aceast─â pedeaps─â a fost desfiin╚Ťat─â de Kiselev ├«ntre 1828 ╚Öi 1834). Az─ş. Neol. (d. vgr., pl. numa─ş e). Trup─â pedestr─â armat─â compact─â (ca vestita falang─â macedonic─â, imitat─â apo─ş de Grec─ş ╚Öi de Roman─ş, format─â din 8000 de lupt─âtor─ş cu l─ânc─ş grele a╚Öeza╚Ť─ş ├«n 16 r├«ndur─ş dese). Poet. Trup─â armat─â, ma─ş ales trup─â de elit─â care lupt─â cu armele, cu scrisu or─ş cu vorba (V. ple─şad─â). Asocia╚Ťiune de o sut─â de famili─ş care avea┼ş s─â locu─şasc─â ├«ntrÔÇÖun falanster. Anat. Fie-care din oasele din care se compun degetele.

Falang─â dex online | sinonim

Falang─â definitie

Intrare: falang─â (os, forma╚Ťie)
falang─â substantiv feminin
Intrare: falang─â (sul)
falang─â substantiv feminin