Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru fal╚Öitate

falsitate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 285 / V: (pop) ~l╚Öi~ / Pl: ~t─â╚Ťi / E: it falsita, lat falsitas, -atis] 1 Neconcordan╚Ť─â cu adev─ârul, cu realitatea. 2 Inexactitate. 3 Lips─â de fundament ├«n argumentare. 4 Inautenticitate. 5 Lips─â de naturale╚Ťe. 6 Ipocrizie.
falșitate sf vz falsitate
FALSIT├üTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lips─â de adev─âr. 2. Atitudine, comportare f─â╚Ťarnic─â; ipocrizie, f─â╚Ť─ârnicie, pref─âc─âtorie. [Var.: (pop.) fal╚Öit├íte s. f.] ÔÇô Din it. falsit├á, lat. falsitas, -atis.
FAL╚śIT├üTE s. f. v. falsitate.
FALSIT├üTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lips─â de adev─âr. 2. Atitudine, comportare f─â╚Ťarnic─â; ipocrizie, f─â╚Ť─ârnicie, pref─âc─âtorie. [Var.: (pop.) fal╚Öit├íte s. f.] ÔÇô Din it. falsit├á, lat. falsitas, -atis.
FAL╚śIT├üTE s. f. v. falsitate.
FALSIT├üTE s. f. 1. Netemeinicie, lips─â de adev─âr, minciun─â. S-a dovedit falsitatea afirma╚Ťiilor lui. 2. Atitudine f─â╚Ťarnic─â; ipocrizie, pref─âc─âtorie, f─â╚Ť─ârnicie. Purtarea lui dovede╚Öte falsitate. ÔÇô Variant─â: fal╚Öit├íte s. f.
FAL╚śIT├üTE s. f. v. falsitate.
falsit├íte s. f., g.-d. art. falsitß║»╚Ťii
falsit├íte s. f., g.-d. art. falsit─â╚Ťii
FALSIT├üTE s. 1. inexactitate, neadev─âr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirma╚Ťii.) 2. v. ipocrizie.
FALSIT├üTE s.f. 1. Neadev─âr, netemeinicie. 2. F─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie, pref─âc─âtorie. [Var. fal╚Öitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsit├á, fr. fausset├ę].
FAL╚śIT├üTE s.f. v. falsitate.
FALSIT├üTE s. f. 1. lips─â de adev─âr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare f─â╚Ťarnic─â; ipocrizie, pref─âc─âtorie. (< it. falsit├á, lat. falsitas)
FALSIT├üTE f. 1) Caracter fals; ├«nsu╚Öirea de a fi fals. 2) Comportare lipsit─â de sinceritate; f─â╚Ť─ârnicie; ipocrizie; duplicitate. /<it. falsita, lat. falsitas, ~atis
falsitate f. 1. caracterul lucrului fals; 2. fig. prefacere f─â╚Ťarnic─â.
*falsitáte f. (lat. fálsitas, -átis). Caracteru de a fi fals: om de o mare falsitate.
FALSITATE s. 1. inexactitate, neadev─âr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirma╚Ťii.) 2. duplicitate, f─â╚Ť─ârnicie, ipocrizie, minciun─â, perfidie, pref─âc─âtorie, viclenie, vicle╚Öug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar ╚Öi fam.) machiaverl├«c, (├«nv.) f─â╚Ť─ârie, pref─âcanie, pref─âc─âtur─â, procle╚Ťie, (fig.) iezuitism, mascarad─â. (A fost demascat─â ~ lui.)

Falșitate dex online | sinonim

Falșitate definitie

Intrare: falsitate
falșitate
falsitate
Intrare: falșitate
falșitate